ICCJ. Decizia nr. 4709/2004. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV
Decizia nr. 4709/2004
Dosar nr. 4444/2003
Şedinţa publică din 25 iunie 2004
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la 30 iunie 2003, reclamantul P.M. a solicitat anularea hotărârii nr. 2159 din 22 mai 2003, emisă de Casa Judeţeană de Pensii Neamţ şi obligarea pârâtei să-i acorde drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000, pentru perioada 17 martie 1944 - 6 martie 1945, motivând că a avut statutul de persoană persecutată din motive etnice.
Curtea de Apel Bacău, secţia comercială şi de contencios administrativ, a pronunţat sentinţa civilă nr. 130 din 9 septembrie 2003, prin care a admis acţiunea, a anulat hotărârea nr. 2159 din 22 mai 2003 şi a constatat că reclamantul a avut calitatea de persecutat, din motive etnice, în perioada 17 martie 1944 - 6 martie 1945, fiind îndreptăţit să beneficieze de Legea nr. 189/2000.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut, pe baza probelor administrate în cauză, că reclamantul s-a refugiat din motive etnice, din Basarabia, la data de 17 martie 1944 şi s-a stabilit în comuna Branişte, judeţul Mehedinţi, situaţie faţă de care s-a apreciat ca fiind întrunite, cerinţele prevăzute de Legea nr. 189/2000.
Împotriva acestei sentinţe şi în termen legal, a declarat recurs, pârâta Casa Judeţeană de Pensii Neamţ, solicitând casarea hotărârii, ca nelegală şi netemeinică.
În primul motiv de casare, s-a susţinut că instanţa de fond a aplicat greşit dispoziţiile Legii nr. 189/2000, în condiţiile în care intimatul nu a dovedit că a fost obligat să părăsească localitatea natală, datorită faptului că, fiind român, era persecutat de regimul sovietic.
Prin următoarele două motive de casare, recurenta a arătat că instanţa de fond nu a avut în vedere că intimatul s-a refugiat la data de 17 martie 1944, ca premilitar, ceea ce nu are legătură cu persecuţia din motive etnice şi de asemenea, nu a analizat adresele nr. 1026 din 29martie 2002 şi nr. 4086 din 15 noiembrie 2002, întocmite de Casa Naţională de Pensii şi depuse la dosarul cauzei.
Recursul este nefondat şi urmează să fie respins, pentru următoarele considerente.
Instanţa de fond a constatat corect că intimatul s-a aflat în situaţia prevăzută de art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000, în perioada 17 martie 1944 - 6 martie 1945, când s-a refugiat din motive etnice, din localitatea de domiciliu.
Din probele administrate în cauză rezultă că strămutarea intimatului s-a datorat persecuţiilor din motive etnice, şi numai după schimbarea domiciliului în comuna Branişte, judeţul Mehedinţi, a fost înrolat, pentru efectuarea stagiului militar, astfel încât sunt neîntemeiate criticile formulate în recurs.
De asemenea, sunt neîntemeiate susţinerile invocate în recurs, în baza adreselor nr. 1026 din 29 martie 2002 şi nr. 4086 din 15 noiembrie 2002 ale Casei Naţionale de Pensii, întrucât cele două acte administrative nu pot modifica sau completa Legea nr. 189/2000, în aplicarea căreia au fost recunoscute drepturile intimatului-reclamant.
Pentru considerentele expuse şi constatând că nu există motive de casare sau de modificare a hotărârii pronunţate de instanţa de fond, Curtea va respinge ca nefondat, prezentul recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Casa Judeţeană de Pensii Neamţ împotriva sentinţei civile nr. 130 din 9 septembrie 2003 a Curţii de Apel Bacău, secţia comercială şi de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 25 iunie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4493/2004. Contencios. împotriva deciziei... | ICCJ. Decizia nr. 4710/2004. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
