ICCJ. Decizia nr. 4428/2004. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii 189/2000. Recurs
Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV
Decizia nr. 4428/2004
Dosar nr. 3866/2003
Şedinţa publică din 22 iunie 2004
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Reclamanta B.E. a chemat în judecată Casa Judeţeană de Pensii Bihor, solicitând instanţei ca în contradictoriu cu pârâta şi pe calea contenciosului administrativ, să dispună anularea hotărârii nr. 6657 din 4 iulie 2003, emisă de aceasta şi recunoaşterea calităţii de beneficiară a Legii nr. 189/2000.
În motivarea acţiunii, reclamanta a arătat că în mod greşit pârâta a reţinut că, fiind născută în refugiul părinţilor, nu beneficiază de prevederile actului normativ.
Curtea de Apel Oradea, secţia comercială şi de contencios administrativ, prin sentinţa nr. 330/CA/2003, a respins acţiunea reclamantei, cu motivarea că Oraşul Beiuş (unde au avut domiciliul părinţii reclamantei) nu a fost cedat Ungariei, în urma Dictatului de la Viena, cetăţenii români din zonă nefiind persecutaţi, pe motive etnice şi drept urmare, nu au fost obligaţi să părăsească oraşul de domiciliu.
Împotriva acestei sentinţe, considerată nelegală şi netemeinică, a declarat recurs, reclamanta B.E.
Recurenta a susţinut în esenţă că instanţa a avut în vedere extrasul nr. 2839 din 4 iunie 2003, eliberat de Ministerul de Interne - Arhivele Naţionale, prin care se atestă că părinţii săi figurează în indexul cu refugiaţii români din Ungaria. la nr. 505, având fişa nr. 3733.
Recursul este fondat, urmând a fi admis pentru considerentele ce vor fi expuse în cele ce urmează:
Potrivit prevederilor art. 1 din OG nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de prevederile prezentei ordonanţe. Persoana. cetăţean român, care în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940. până la 6 martie 1945. a suferit persecuţii etnice, aflându-se în una dintre cele 6 situaţii enumerate.
Din interpretarea prevederilor ordonanţei, rezultă că obiectul. cât şi scopul reglementării îl constituie acordarea unor drepturi compensatorii pentru prejudiciile suferite de persoanele persecutate de regimurile respective. în perioada arătată, din motive etnice.
Având în vedere că legiuitorul a urmărit ca de aceste drepturi compensatorii să se bucure toate persoanele, cetăţeni români, care au avut de suferit consecinţele persecuţiilor exercitate din motive etnice, prin persoană persecutată trebuie înţeleasă atât persoana care a suferit acele persecuţii în mod nemijlocit, cât şi acelea care au suferit persecuţii în mod indirect, prin consecinţele care s-au răsfrânt asupra lor.
Acesta este cazul copiiilor care s-au născut în perioada în care părinţii lor s-au refugiat sau au fost strămutaţi, ca urmare a unor persecuţii din motive etnice şi au suferit astfel, toate consecinţele nefavorabile ce au decurs din această situaţie.
În cauză, conform adresei nr. 2839 din 4 iunie 2003, emisă de Ministerul de Interne - Direcţia Judeţeană Bihor, părinţii recurentei figurează în indexul cu refugiaţi români din Ungaria, la nr. 505, având fişa nr. 3733, index întocmit începând cu data de 2 noiembrie 1940.
Calitatea de refugiaţi a părinţilor recurentei rezultă şi din declaraţiile martorilor V.I. şi V.C., care au declarat că numiţii B.G. şi B.M. au fost refugiaţi până în luna mai 1945 şi că în perioada refugiului, s-a născut fiica acestora, B.E.
Cum calitatea de refugiat este un statut al părinţilor, copiii născuţi în timpul refugiului dobândesc acelaşi statut, fiind şi ei refugiaţi în statul în care s-au născut.
În consecinţă, recursul fiind întemeiat în sensul celor ce au precedat, urmează a fi admis, a se casa sentinţa atacată şi a se admite în fond acţiunea, în sensul anulării hotărârii nr. 6654 din 4 iulie 2003 şi a obligării pârâtei să emită o nouă decizie prin care să recunoască calitatea de refugiat, a reclamantei, pe perioada 17 decembrie 1942 - 6 martie 1945, începând cu 1 iulie 2003.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de B.E. împotriva sentinţei civile nr. 330/CA/2003 - P din 15 septembrie 2003 a Curţii de Apel Oradea, secţia comercială şi de contencios administrativ.
Casează sentinţa atacată şi în fond, admite acţiunea.
Anulează hotărârea nr. 6654 din 4 iulie 2003 a Comisiei pentru aplicarea Legii nr. 189/2000, de pe lângă Casa Judeţeană de Pensii Bihor.
Obligă pârâta să emită o nouă decizie prin care recunoască calitatea de refugiată a reclamantei B.E., pe perioada 17 decembrie 1942 - 6 martie 1945, începând cu 1 iulie 2003.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 22 iunie 2004.
← ICCJ. Decizia nr. 4427/2004. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 4429/2004. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
---|