ICCJ. Decizia nr. 4717/2004. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV
Decizia nr. 4717/2004
Dosar nr. 4549/2003
Şedinţa publică din 25 iunie 2004
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la 15 iulie 2003, reclamantul P.E. a solicitat anularea hotărârii nr. 151 din 1 iulie 2003, emisă de Casa Judeţeană de Pensii Harghita şi obligarea pârâtei să îi acorde drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000, motivând că în perioada noiembrie 1941 - octombrie 1944 a fost persecutat din motive etnice.
Curtea de Apel Târgu-Mureş a pronunţat sentinţa nr. 295 din 11septembrie 2003, prin care a admis acţiunea, a anulat hotărârea nr. 151 din 1 iulie 2003 şi a obligat pârâta să emită o nouă hotărâre, în care să constate că reclamantul s-a aflat în situaţia prevăzută de art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000, în perioada noiembrie 1941 - octombrie 1944 şi să-i acorde drepturile prevăzute de această lege, cu începere de la data de 1 ianuarie 2003.
Hotărând astfel, instanţa de fond a reţinut pe baza probelor administrate, că reclamantul, împreună cu familia sa, a fost strămutat din motive etnice, din oraşul Cluj, unde îşi avea domiciliul, locuind până în luna octombrie 1944, în localitatea Ciuca, judeţul Cluj.
Împotriva acestei sentinţe şi în termen legal, a declarat recurs, pârâta Casa Judeţeană de Pensii Harghita, solicitând casarea hotărârii, ca nelegală şi netemeinică.
Recurenta a susţinut că instanţa de fond a apreciat eronat, ca fiind îndeplinite, cerinţele prevăzute de Legea nr. 189/2000, deşi intimatul nu a făcut dovada persecuţiilor din motive etnice, în condiţiile în care a avut domiciliul forţat într-o localitate situată tot în judeţul Cluj, iar tatăl său a rămas în oraşul Cluj, îndeplinind funcţia de subdirector de bancă.
Recursul este nefondat şi urmează să fie respins, pentru următoarele considerente.
Instanţa de fond a constatat corect că intimatul P.E. a avut statutul de persoană persecutată din motive etnice, în perioada noiembrie 1941 - octombrie 1944 şi că este în drept să beneficieze de prevederile Legii nr. 189/2000.
Apărarea recurentei, că familia intimatului şi-a schimbat domiciliul într-o altă localitate a judeţului Cluj, este lipsită de relevanţă în cauză, întrucât mutarea intervenită a fost consecinţa persecuţiilor din motive etnice şi a afectat stabilitatea domiciliului, pentru toţi membrii familiei, care în perioada noiembrie 1941 - octombrie 1944, nu au mai avut o locuinţă statornică sau principală. De asemenea, urmează să fie respinsă susţinerea din recurs, privind statutul avut de tatăl intimatului, care şi-a desfăşurat activitatea la o bancă din Cluj, întrucât cauza de faţă are ca obiect consecinţele persecuţiei din motive etnice, suportate de intimat şi în raport cu persoana acestuia, s-a reţinut corect de către instanţa de fond, ca fiind îndeplinite cerinţele prevăzute de Legea nr. 189/2000, pentru perioada noiembrie 1941 - octombrie 1944.
Pentru considerentele expuse şi constatând că potrivit art. 304 şi 3041 C. proc. civ., nu există motive de casare sau de modificare a hotărârii pronunţate de instanţa de fond, Curtea va respinge prezentul recurs, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Casa Judeţeană de Pensii Harghita împotriva sentinţei civile nr. 195 din 11 septembrie 2003 a Curţii de Apel Târgu Mureş, secţia comercială şi de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 25 iunie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4715/2004. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 4718/2004. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
