ICCJ. Decizia nr. 576/2004. Contencios. Anulare decizie A.P.M. Galati. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV
Decizia nr. 576
Dosar nr.3370/2004
Şedinţa publică din11 februarie 2004
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Colegiul jurisdicţional al Curţii de Conturi, prin sentinţa nr. 4 din 27 ianuarie 2003, a admis cererea Secţiei de Control Financiar Ulterior nr. 14417/2002 şi a pus în aplicare procesul verbal nr. 47034/25 septembrie 2002 şi a stabilit ca amendă după cum urmează :
A penalizat pe intimata Societatea Comercială "A" S.A., cu suma de 500.000 lei pe zi întârziere începând cu data scadentă 13 septembrie 2002 şi până la îndeplinirea obligaţiei de la art. 4 alin. (2) din Legea nr. 94/1992, republicată.
A dispus măsuri asiguratorii asupra bunurilor mobile, imobile şi a oricăror venituri ale intimatei Societatea Comercială "A" S.A. în limita amenzii civile stabilite, respectiv în sumă de 67.000.000 lei, calculată pe perioada 13 septembrie 2002 – 27 ianuarie 2003 şi în continuare până la îndeplinirea obligaţiei din procesul – verbal nr. 47034/25 septembrie 2002.
Pentru a hotărî astfel, s-a reţinut că Societatea Comercială "A" S.A., potrivit procesului verbal menţionat nu a pus la dispoziţia Curţii de Conturi documentele referitoare la evidenţa contabilă, încasarea şi virarea pe destinaţiile legale a sumelor încasate în contul creanţelor externe provenite din activitatea de comerţ exterior şi cooperare economică internaţională existente în sold la 31 decembrie 1989, deşi acestea au fost solicitate în mod repetat în perioada 5 – 24 septembrie 2002, iar prin adresa nr. 1564 din 11 septembrie 2002 să fie prezentate următoarele documente:
- bilanţurile contabile anuale şi balanţele de verificare încheiate în perioada 31 decembrie 1989 – 30 iunie 2002;
- fişele de cont pentru clienţi externi în perioada 31 decembrie 1989 – 30 iunie 2002;
- documentele de plată şi extrasele de cont din care să rezulte sumele virate la bugetul statului ca urmare a recuperării creanţelor externe ale României, conform prevederilor HG nr. 447/1991, Legii nr. 29/1994 şi Legii nr.81/1999 privind datoria publică.
Faţă de refuzul S. C. "A" S.A.exprimat prin adresa nr. 1571/12 septembrie 2002, s-a considerat potrivit art. 128 din Legea nr. 94/1992 republicată, că au fost încălcate obligaţiile prevăzute la art. 4 alin. (2) din aceeaşi lege şi în consecinţă s-a aplicat o penalizare de 500.000 lei pentru fiecare zi de întârziere. S-a reţinut competenţa controlorilor curţii în controlul efectuat deşi societatea este cu capital privat şi legalitatea investirii prin proces verbal de constatare a abaterii civile.
Secţia Jurisdicţională a Curţii de Conturi, prin Decizia nr. 342 din 23 mai 2003, a respins recursul jurisdicţional al S. C. "A" S.A. Bucureşti.
Considerând Decizia netemeinică şi nelegală Societatea Comercială "A" S.A. Bucureşti a declarat recurs în baza art. 304 pct. 3, 8, 9 şi 10 C. proc. civ. şi a solicitat admiterea lui, casarea hotărârilor pronunţate în cauză şi în fond respingerea cererii secţiei de control ulterior şi obligarea Administraţiei Finanţelor Publice a sectorului 3 la restituirea sumei de 150 milioane lei plătită deja.
S-a susţinut că, greşit s-a respins excepţia lipsei competenţei materiale a Colegiului jurisdicţional al Curţii de Conturi de a judeca abaterea civilăcu care a fost investitîntrucât dispoziţiile art. 44 din Legea nr. 94/1992 prevăd competenţa în favoarea Camerei de Conturi a municipiului Bucureşti.
Din moment ce societatea a fost privatizată integral în anul 1995 ea numai poate fi controlată după acest an, de aici nelegalitatea controlului.
Greşit s-a respins excepţia neregularităţiiinvestirii Colegiului Jurisdicţional, alin. (2) al art. 36 din lege prevăzând că actul de constatare trebuie înaintat procurorului financiar, care trebuie să sesizeze Colegiul jurisdicţional competent potrivit art. 51.
Pe fondul cauzei se impunea respingerea cererii de punere în aplicare a procesului verbal nr. 47034/2002, ca neavînd culpă în săvârşirea abaterii constatate în condiţiile în care a transmis documentele solicitate pentru perioada 1990 – 1994, aşa cum rezultă din acte iar după 1995 societateas-a privatizat şi nu a mai figurat ca debitor al statului.
Recursul este nefondat.
Potrivit art. 4 alin. (2) din Legea Curţii de Conturi nr. 94/1992 „toate persoanele juridice şi fizice supuse controlului sau jurisdicţiei Curţii de Conturi sunt obligate să-i transmită actele, documentele şi informaţiile solicitate la termenele stabilite de Curte şi să-i asigure saccesul în sediile lor,dacă aceasta hotărăşte efectuarea controlului sau cercetarea la faţa locului".
Încălcarea obligaţiilor arătate mai sus constituie abatere, ce se sancţionează conform art. 128 din aceeaşi lege cu 500.000 lei pentru fiecare zi întârziere.
În cauză, societăţii "A" S.A. i s-a întocmit procesul verbal de constatare a abaterii prevăzute de art. 128 din Legea 94/1992 republicată, înregistrat sub nr. 47034/25 septembrie 2002 de Secţia de control ulterior – Divizia contului general de execuţie a bugetului de stat, datoriei publice, creanţelor statului şi activităţii bancare din cadrul Curţii de Conturi întrucât nu a pus la dispoziţia echipei de control, documentele referitoare la evidenţa contabilă, încasarea şi virarea pe destinaţiile legale a sumelor încasate în contul creanţelor externe, provenite din activitatea de comerţ exterior şi cooperare economică internaţională, existente în sold la 31 decembrie 1989, deşi acestea au fost solicitate în mod repetat în perioada 5 – 24 septembrie 2002.
S-a solicitat Colegiului jurisdicţional să stabilească amenda conform art. 129 teza a II-a .
Controlul s-a întemeiat pe dispoziţiile art. 7 lit. c din legea Curţii de Conturi privind modul de formare şi gestionare a datoriei publice şi situaţiei garanţiilor guvernamentale pentru credite interne şi externe, pe hotărârea 102/29 august 2002 a Plenului Curţii, prin care s-a decis verificarea modului de respectare a dispoziţiilor legale referitoare la urmărirea, încasarea şi verificarea pe destinaţiile legale a sumelor prevăzute din creanţele externe ale României la societăţile comerciale care au derulat activităţi de export înainte şi după 1989 şi pe nota anexă la această hotărâre.
Conform acesteia la bugetul statului figurează nerecuperate şi nevirate creanţe externe în valoare de 2.239, 6 milioane de lei şi 955,9 milioane ruble transferabile .
Din nota Ministerului Finanţelor Publice transmisă Parlamentului cu adresa nr. 241558 din 18 martie 2002, rezultă că recurenta – reclamantă a încasat şi după privatizarea sa (1995) creanţe externe provenite din activităţi de comerţ exterior şi cooperare economică internaţională derulată înainte şi după 1989.
În condiţiile date, în mod justificat s-a reţinut competenţa de soluţionare în favoarea Colegiului jurisdicţional şi legalitatea controlului.
Cât priveşte excepţia nelegalităţii sesizării direct prin proces verbal de constatare a abaterii ea nu a putut fi primită întrucât art. 129 din Legea 94/1992 stabileşte, pe de o parte că abaterile prevăzute la art. 127 – 128 se constată de controlorii financiari, iar pe de altă parte, că amenda se stabileşte de Colegiul jurisdicţional.
În consecinţă, instanţa a fost legal investită direct prin procesul verbal de constatare a abaterii civile conform art. 129 din lege, valorificarea lui de către procurorul financiar nefiind reglementată de art. 37 din lege.
Instanţa nu a fost investită prin actul de sesizareal procurorului financiar (art. 37) sau completului (art. 31) pentru a fi competent Colegiul jurisdicţional al municipiului Bucureşti conform art. 40, ci se aplică art. 45 teza a II-a din lege care prevede că: „Colegiul jurisdicţional al Curţii judecă şi alte cauze care nu sunt în competenţa celorlalte colegii".
Probele de la dosar nu fac dovada că recurenta – reclamantă ar fi prezentat documentele solicitate în baza art. 4 alin. (2) din Legea nr. 94/1992 prin adresanr. 14284/11 septembrie 2002 astfel că abaterea constată prin procesul verbal nr. 47034/2002 este temeinică şi legală iar amenda respectă cerinţele legii.
În consecinţă, recursul se priveşte nefondat şi în baza art. 312 Cod procedură civilă urmează a fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Societatea Comercială "A" S.A. Bucureşti împotriva deciziei civile nr. 342 din 23 mai 2003 a Curţii de Conturi a României, secţia Jurisdicţională, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 11 februarie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1619/2004. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 1620/2004. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
