ICCJ. Decizia nr. 568/2004. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV
Decizia nr.568
Dosar nr.3300/2004
Şedinţa publică din11 februarie 2004
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
B.G.M. în contradictoriu cu Casa Judeţeană de Pensii Braşov, a solicitat anularea hotărârii nr. 1885/2003 emisă de pârâtă şi obligarea la emiterea unei noi hotărâri care să ateste calitatea de beneficiară a Legii nr. 189/2000 pentru perioada 15 septembrie 1940 – 6 martie 1945, cu începere de la 1 ianuarie 2003, fiind născută în perioada de refugiu a părinţilor.Curtea de Apel Braşov, secţia comercială şi de contencios administrativ, prin sentinţa nr. 183F/15 iulie 2003, a admis acţiunea.
Considerând hotărârea netemeinică şi nelegală, pârâta a declarat recurs şi a solicitat admiterea lui, casarea sentinţei şi în fond respingerea acţiunii, întrucât reclamanta fiind născută după refugiul părinţilor săi nu a fost supusă niciunui act de persecuţie pe motive etnice.
Statutul de persoană strămutată (refugiată) nu se poate transfera asupra copiilor născuţi după refugiul părinţilor, întrucât acest statut este strâns legat de persoana titularului şi nu poate fi valorificat de urmaşii acestuia.
Întrucât conform Codului familiei, perioada conceptului este cuprinsă între a 180 –a zi şi a 300-a zi dinaintea naşterii copilului, consideră că reclamanta născută la 8 noiembrie 1942 nu se încadrează în această situaţie şi nu poate beneficia de aceleaşi drepturi ca părinţii săi .
Recursul este nefondat.
Conform art. 1 din OG nr. 105/1999 aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de prevederile acesteia, persoana cetăţean român, care în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6.09.1940 până la 6.03.1945 a avut de suferit persecuţii din motive etnice, după cum urmează lit.c) a fost strămutată în altă localitate decât cea de domiciliu.
Prin normele de aplicare a ordonanţei aprobată prin HG nr. 127/2000 în art. 2, persoanelor strămutate în altă localitate decât cea de domiciliu le-au fost asimilate şi cele care au făcut obiectul unui schimb de populaţie, ca urmare unui tratat bilateral.
Cum strămutarea din localitatea de domiciliu în alta pe criterii etnice, este o modalitate de persecuţie etnică, ce durează pe toată perioada strămutării, în mod legal instanţa a apeciat că şi copilul născut în localitatea în care părinţii au fost strămutaţi, are acelaşi statut ca aceştia, perioada fiind de la naşterea lui şi data retrocedării pământului românesc.
Susţinerea pârâtei privind neexistenţa persecuţiei etnice, nu poate fi reţinută întrucât privaţiunile legate de refugierea părinţilor s-au răsfrânt şi asupra reclamantei şi nici faptul că aceasta nu ar beneficia de dispoziţiile Legii nr. 189/2000 pentru că s-a născut după 300 zile de la data la care începe perioada de strămutare a părinţilor, întrucât se folosesc nişte norme legale din materia stabilirii filiaţiei ce nu-şi găsesc aplicarea în legea invocată nr. 189/2000.
În consecinţă, soluţia instanţei fiind temeinică şi legală, recursul se priveşte nefondat şi în baza art. 312 Cod procedură civilă, urmează a fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Casa Judeţeană de Pensii Braşov împotriva sentinţei civile nr. 183 F din 15 iulie 2003 a Curţii de Apel Braşov, secţia comercială şi de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 11 februarie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1616/2004. Contencios. Anulare acte control... | ICCJ. Decizia nr. 1619/2004. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
