ICCJ. Decizia nr. 1619/2004. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV
Decizia nr. 1619/2004
Dosar nr. 4418/2003
Şedinţa publică din 27 aprilie 2004
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la 31 iulie 2003, reclamanta S.V. a solicitat anularea hotărârii nr. 2828 din 11 iulie 2003, prin care pârâta Casa Judeţeană de Pensii Bihor - Comisia pentru aplicarea Legii nr. 189/2000, a refuzat să-i recunoască acesteia, calitatea de beneficiară a drepturilor prevăzute de OG nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările şi completările ulterioare.
În motivarea acţiunii, reclamanta a arătat că:
- s-a născut la data de 1 iunie 1944, în localitatea Ianova, judeţul Timiş, în perioada refugiului părinţilor săi, din localitatea de domiciliu – Diosig, judeţul Bihor, refugiu ce a avut loc pe fondul evenimentelor istorice care s-au produs în septembrie 1940, când zona Ardealului de Nord a trecut sub jurisdicţia statului ungar:
- refuzul pârâtei de a-i recunoaşte calitatea de beneficiară a drepturilor prevăzute de legea sus-menţionată, este nejustificat, în condiţiile în care, ea, reclamanta, a fost obligată să trăiască în refugiu, împărtăşind situaţia părinţilor săi.
Pârâta, prin întâmpinarea depusă, a solicitat respingerea acţiunii, susţinând că la data refugiului, reclamanta nu a existat ca persoană fizică, astfel că efectele strămutării nu pot fi extinse cu privire la aceasta.
Prin sentinţa civilă nr. 394/CA/2003 – P din 6 octombrie 2003, instanţa sesizată – Curtea de Apel Oradea a admis acţiunea reclamantei şi în consecinţă, a anulat actul administrativ emis de pârâtă, obligând-o pe aceasta să-i recunoască reclamantei, calitatea de beneficiar al drepturilor prevăzute de OG nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările şi completările ulterioare.
Pentru a pronunţa astfel, instanţa de fond a reţinut următoarele:
- situaţia de refugiaţi pe care au avut-o părinţii reclamantei, este sinonimă cu cea de strămutat în altă localitate, decât cea de domiciliu, prevăzută la art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000, fiind vorba de o persecuţie din motive etnice;
- reclamanta s-a născut în perioada refugiului părinţilor săi, fapt necontestat de pârâtă şi a suferit împreună cu aceştia, consecinţele strămutării din localitatea de domiciliu, astfel că acţiunea sa este întemeiată, urmând a fi admisă în baza art. 1 şi 11 din Legea nr. 29/1990.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs, pârâta Casa Judeţeană de Pensii, criticând-o, ca netemeinică şi nelegală.
Prin motivele de recurs, pârâta a susţinut, în esenţă, că instanţa de fond a interpretat şi aplicat greşit prevederile Legii nr. 189/2000, cu modificările şi completările ulterioare, acestea referindu-se la persoane care au suferit persecuţii din motive etnice, fiind strămutate sau nevoite să se refugieze în altă localitate, decât cea de domiciliu, ori, reclamanta nu era născută la data la care părinţii săi au fost nevoiţi să se refugieze din localitatea de domiciliu.
Examinând sentinţa atacată, în raport cu criticile formulate, cu probele administrate şi cu dispoziţiile legale incidente pricinii, această instanţă constată că recursul este nefondat, după cum se va arăta în continuare.
Potrivit art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 586/2002, de prevederile acestei legi beneficiază persoana, cetăţean român, care în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940, la 6 martie 1945, a avut de suferit persecuţii etnice, în sensul că a fost refugiată, expulzată sau strămutată în altă localitate.
Prin urmare, legiuitorul a urmărit ca de aceste drepturi să beneficieze toate persoanele, cetăţeni români, care au avut de suferit consecinţele persecuţiilor exercitate din motive etnice, în această categorie intrând implicit, şi copiii născuţi în localitatea de strămutare sau de refugiu, aceştia împărtăşind aceeaşi situaţie cu cea a părinţilor refugiaţi sau strămutaţi.
Cum în cauză s-a făcut dovada că reclamanta s-a născut în perioada refugiului părinţilor săi, aceasta, începând cu data naşterii sale, respectiv 1 iunie 1944, a împărtăşit situaţia părinţilor săi, suportând consecinţele refugiului care implicit s-au răsfrânt şi asupra sa, aşa cum, în mod corect, a reţinut şi instanţa de fond.
Pentru considerentele arătate, sentinţa instanţei de fond va fi menţinută ca legală şi temeinică, iar recursul declarat va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Casa Judeţeană de Pensii Bihor împotriva sentinţei civile nr. 394/CA/2003 - P din 6 octombrie 2003 a Curţii de Apel Oradea, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 27 aprilie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 568/2004. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 576/2004. Contencios. Anulare decizie A.P.M.... → |
|---|
