ICCJ. Decizia nr. 7412/2004. Contencios. Refuz eliberare act de stabilire a domiciliului în România. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 7412/2004
Dosar nr. 6835/2004
Şedinţa publică din 6 octombrie 2004
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
E.S., în contradictoriu cu Ministerul Administraţiei şi Internelor (fost Ministerul de Interne – Direcţia Generală de Evidenţă Informatizată a Persoanei), a solicitat anularea adresei nr. 399994/SC din 9 august 2002, prin care i s-a respins ca neîntemeiată, cererea de stabilire a domiciliului în România şi obligarea pârâtului, să-i elibereze actul de stabilire a domiciliului său în România, în conformitate cu dispoziţiile art. 35 alin. (1) din HG nr. 476/2002.
În motivarea acţiunii, reclamantul a arătat că îndeplineşte condiţiile legale pentru stabilirea domiciliului său în România, astfel că în mod nejustificat pârâtul i-a respins cererea.
Curtea de Apel Braşov, secţia comercială şi de contencios administrativ, prin sentinţa nr. 92/F din 22 octombrie 2002, a respins acţiunea, ca prematur formulată.
Curtea Supremă de Justiţie, secţia de contencios administrativ, prin Decizia nr. 3555 din 29 octombrie 2003, a admis recursul declarat de E.S. şi a casat sentinţa, cu trimitere, spre rejudecare, la aceeaşi instanţă, reţinând că s-a îndeplinit procedura administrativă prealabilă, în conformitate cu dispoziţiile art. 5 alin. (1) din Legea nr. 29/1990.
Curtea de Apel Braşov, secţia comercială şi de contencios administrativ, prin sentinţa nr. 57/F din 30 martie2004, a admis acţiunea, reţinând că reclamantul a făcut dovada cererii sale şi a îndeplinirii cumulative a condiţiilor impuse de lege, precum şi a vătămării dreptului său recunoscut de leg,e prin actul administrativ atacat.
Considerând hotărârea, nelegală, pârâtul a declarat recurs, întemeiat pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 şi 10 C. proc. civ. şi a solicitat admiterea lui, casarea sentinţei şi în fond, respingerea acţiunii, întrucât reclamantul nu a obţinut veniturile lunare stabilite prin HG nr. 476/2001.
S-a arătat că reţinerea instanţei că nu ar fi fost adoptată o decizie, ci o simplă adresă, nu reflectă realitatea, întrucât solicitarea făcută de reclamant, a fost analizată de o comisie întocmită în condiţiile art. 39 din HG nr. 476/2001, care a emis o propunere motivată, supusă spre aprobare, ministrului de resort.
Recursul este nefondat.
Din actele de la dosar, rezultă că atât la momentul formulării cererii, prin care reclamantul solicita stabilirea domiciliului în România, cât şi ulterior, acesta îndeplinea cumulativ toate condiţiile cerute de lege pentru aprobarea ei.
Astfel, reclamantul avea calitatea de asociat la SC M.C. SRL Braşov, societate care deţine bunuri mobile şi imobile de valori mari, avea în cont bancar deschis la B.C.R., sucursala Braşov, în valută, sume de bani în valoare de peste 650 milioane lei.
Potrivit dispoziţiilor art. 35 alin. (1) lit. f) din HG nr. 476/2001, prin „posedă mijloace de întreţinere" trebuie să se înţeleagă toate acele mijloace materiale şi băneşti care concură la întreţinerea şi existenţa unei persoane, şi nu doar salariul lunar, aşa cum în mod corect a reţinut şi instanţa.
Cererile formulate autorităţilor se soluţionează prin decizie, şi nu ca în speţă, prin adresă, dar cum aceasta este producătoare de efecte juridice, în mod legal s-a reţinut caracterul ei ilegal şi s-a dispus în consecinţă, în urma anulării ei, obligarea pârâtei, la eliberarea actului de stabilire a domiciliului reclamantului în România, în conformitate cu prevederile art. 35 alin. (1) din HG nr. 476/2002.
Soluţia instanţei fiind legală, recursul se priveşte nefondat şi în baza art. 312 C. proc. civ., va fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Ministerul Administraţiei şi Internelor împotriva sentinţei civile nr. 57/F din 30 martie 2004 a Curţii de Apel Braşov, secţia de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 6 octombrie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 7411/2004. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 7413/2004. Contencios. Anulare partiala... → |
|---|
