ICCJ. Decizia nr. 7421/2004. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii 189/2000. Recurs
Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 7421/2004
Dosar nr. 4730/2003
Şedinţa publică din 7 octombrie 2004
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la 30 iulie 2003, reclamanta L.S. a solicitat anularea hotărârii nr. 5704/4493 din 7 iulie 2003, emisă de pârâta Casa de Pensii a municipiului Bucureşti, prin care i s-a respins cererea privind recunoaşterea drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia comercială şi de contencios administrativ, prin sentinţa civilă nr. 1397 din 18 septembrie 2003, a admis acţiunea, a anulat hotărârea contestată şi a obligat pe pârâtă, să emită o nouă hotărâre, care să aibă în vedere că reclamanta s-a refugiat în România, împreună cu familia, la 24 martie 1944, în loc de 24 martie 1994.
Împotriva sus-menţionatei sentinţe a declarat recurs, pârâta, criticând-o pentru nelegalitate, potrivit art. 304 pct. 4, 8, 9 şi 10 şi art. 3041 C. proc. civ., susţinând în esenţă că se impunea respingerea acţiunii, reclamanta neîndeplinind condiţiile prevăzute de art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000, în raport cu probele administrate.
Recursul este nefondat.
Potrivit art. 1 lit. c) din OG nr. 105/1999, modificată şi aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de drepturi compensatorii, cetăţeanul român care, în perioada 6 septembrie 1940 - 6 martie 1945, a avut de suferit persecuţii din motive etnice, prin aceea că a fost strămutat în altă localitate, decât aceea de domiciliu.
Reclamanta, la 24 martie 1944, a trebuit să părăsească localitatea de domiciliu din Basarabia şi să se refugieze împreună cu familia, la Amara, judeţul Râmnicu Sărat, din motive de persecuţie etnică, exercitată de autorităţile vremelnic instalate în Basarabia.
Instanţa de fond a reţinut o corectă situaţie de fapt şi a interpretat judicios prevederile legale aplicabile, reclamanta părăsind localitatea de domiciliu şi refugiindu-se din motive de persecuţie etnică, din teritoriile româneşti vremelnic ocupate.
Aşa fiind, recursul declarat de pârâtă este nefondat şi urmează să fie respins ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Casa Judeţeană de Pensii a municipiului Bucureşti împotriva sentinţei civile nr. 1397 din 18 septembrie 2003 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 7 octombrie 2004.
← ICCJ. Decizia nr. 7420/2004. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 7422/2004. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
---|