ICCJ. Decizia nr. 7509/2004. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr.7509/2004
Dosar nr. 5291/2003
Şedinţa publică din 12 octombrie 2004
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea formulată şi înregistrată la Curtea de Apel Oradea, reclamantul D.P. a chemat în judecată Casa Judeţeană de Pensii Satu Mare, pentru ca instanţa, prin sentinţa ce o va pronunţa, să dispună anularea hotărârii nr. 4474/2003, emisă de pârâtă, în sensul de a i se recunoaşte calitatea de beneficiar al Legii nr. 189/2000.
În motivarea acţiunii, reclamantul a arătat că s-a născut în perioada refugiului părinţilor săi, motiv pentru care beneficiază de acelaşi statut de refugiat, precum şi de drepturile acordate refugiaţilor, prin Legea nr. 189/2000.
Curtea de Apel Oradea, prin sentinţa civilă nr. 467/2003, a admis acţiunea, a anulat hotărârea nr. 4474/2003, emisă de pârâtă şi a obligat-o pe aceasta, să-i recunoască reclamantului, drepturile prevăzute în Legea nr. 189/2000.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de fond a reţinut că şi copiii născuţi în localitatea de refugiu a părinţilor, au acelaşi statut ca al părinţilor, respectiv au suferit persecuţii din motive etnice.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs, pârâta Casa Judeţeană de Pensii Satu Mare.
În motivarea recursului, pârâta-recurentă a susţinut, în esenţă, că reclamantul nu poate beneficia de prevederile Legii nr. 189/2000, deoarece el nu a fost refugiat, ci s-a născut în perioada de refugiu a părinţilor săi.
Analizând recursul formulat, în raport cu dispoziţiile art. 304 – 3041 C. proc. civ., Curtea îl va respinge, pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 1 din OG nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de prevederile acestui act normativ, persoana, cetăţean român, care în perioada 6 septembrie 1940 – 6 martie 1945, a suferit persecuţii etnice, aflându-se în una dintre cele 6 situaţii enumerate.
Din interpretarea teleologică a prevederilor ordonanţei, rezultă că atât obiectul, cât şi scopul reglementării îl constituie acordarea unor drepturi compensatorii, pentru prejudiciile suferite de persoanele persecutate de regimurile respective, în perioada arătată, din motive etnice.
Având în vedere că legiuitorul a urmărit ca de aceste drepturi compensatorii să se bucure toate persoanele, cetăţeni români, care au avut de suferit consecinţele persecuţiilor exercitate din motive etnice, prin persoană persecutată trebuie înţeleasă atât persoana care a suferit acele persecuţii în mod nemijlocit, cât şi acelea care au suferit persecuţiile respective în mod indirect, prin consecinţele care s-au răsfrânt nemijlocit asupra lor.
Acesta este cazul copiilor care s-au născut în perioada în care părinţii lor s-au refugiat sau au fost strămutaţi, ca urmare a unor persecuţii din motive etnice şi au suferit astfel, toate consecinţele nefavorabile ce au decurs din această situaţie.
Or, în cauză este de necontestat că reclamantul, care s-a născut ulterior datei la care părinţii săi au fost nevoiţi să se refugieze din localitatea de domiciliu, a suferit aceleaşi consecinţe nefavorabile şi prejudicii pe care le-a suferit familia sa, ca urmare a persecuţiilor etnice exercitate.
Din această perspectivă, concluzia la care se ajunge prin asumarea raţionamentului propus de recurentă, că un minor, mai ales de o vârstă foarte fragedă, nu împărtăşeşte condiţia grav restrictivă impusă părinţilor săi, este eronată şi nu poate fi acceptată, fiind contrară ordinii publice şi bunelor moravuri .
Soluţia, ca şi motivarea adusă de prima instanţă, hotărârii pronunţate, sunt în afară de orice critică şi exprimă un mod corect şi uman de înţelegere a legii în resorturile şi finalitatea sa.
Faţă de considerentele expuse, recursul se vădeşte nefondat şi urmează a fi respins ca atare, menţinându-se sentinţa criticată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Casa Judeţeană de Pensii Satu Mare împotriva sentinţei civile nr. 467 din 3 noiembrie 2003 a Curţii de Apel Oradea, secţia comercială şi de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 12 octombrie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 7508/2004. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 7520/2004. SECTIA DE CONTENCIOS ADMINISTSRATIV... → |
|---|
