ICCJ. Decizia nr. 7522/2004. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 7522/2004
Dosar nr. 507/2004
Şedinţa publică din 12 octombrie 2004
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea formulată la 4 august 2003, reclamantul T.C. a chemat în judecată Casa de Pensii a municipiului Bucureşti, solicitând anularea hotărârii emise de aceasta. cu nr. 3809 din 17 martie 2003 şi obligarea pârâtei, să-i recunoască calitatea de beneficiar al Legii nr. 189/2000.
Prin sentinţa civilă nr. 1562 din 9 octombrie 2003, Curtea de Apel Bucureşti a admis acţiunea, reţinând că în perioada 1940 - 1944, reclamantul a făcut parte din cadrele active ale armatei, deplasându-se cu unitatea mobilă, la ordin, în mai multe localităţi, situaţie care nu se încadrează în dispoziţiile art. 1 lit. c) din Legear.189/2000.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs, reclamantul T.C., care a susţinut în esenţă că statutul său de militar, nu are relevanţă faţă de împrejurarea că împreună cu familia sa a fost obligat să-şi părăsească domiciliul şi să se refugieze pe teritoriul României.
Recursul este fondat şi urmează a fi admis, pentru următoarele considerente:
În conformitate cu dispoziţiile art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000, beneficiază de prevederile acestui act normativ, persoanele, cetăţeni români, care în perioada 6 septembrie 1940 - 6 martie 1945, s-au refugiat din localitatea de domiciliu, din motive etnice.
Din probele administrate în cauză, rezultă neîndoielnic ca din iunie 1940, familia reclamantului a fost evacuată din localitatea de domiciliu, din Cernăuţi.
Împrejurarea că în perioada 1940 - 1944, reclamantul a fost cadru activ în armata română, şi în această calitate, din ordinul superiorilor săi s-a deplasat în mai multe localităţi, este lipsit de relevanţă sub aspectul recunoaşterii calităţii sale de beneficiar al dispoziţiilor Legii nr. 189/2000, aceasta, întrucât deplasările efectuate în condiţiile executării serviciului militar, nu presupun renunţarea la domiciliul, pe care reclamantul l-a păstrat permanent alături de familia sa şi pe care a fost nevoit să-l părăsească datorită persecuţiilor etnice.
În atare situaţie, recunoaşterea beneficiarului drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000, urmează a fi făcută pentru tot intervalul solicitat, respectiv 6 septembrie 1940 - 6 martie 1945.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de T.C. împotriva sentinţei civile nr. 1562 din 9 octombrie 2003 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ.
Casează sentinţa atacată şi în fond, admite acţiunea.
Anulează hotărârea nr. 3809 din 17 martie 2003 a Casei de Pensii a municipiului Bucureşti şi obligă pârâta, să recunoască reclamantului, calitatea de beneficiar al Legii nr. 189/2000, pe perioada 6 septembrie 1940 - 6 martie 1945, cu începere de la 1 septembrie 2002.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 12 octombrie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 7514/2004. Contencios. Pensie. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 7541/2004. Contencios. Anulare decizie D.G.V.... → |
|---|
