ICCJ. Decizia nr. 7514/2004. Contencios. Pensie. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 7514/2004
Dosar nr. 270/2004
Şedinţa publică din 12 octombrie 2004
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea formulată la 26 aprilie 2000, reclamantul M.C. a chemat în judecată Ministerul Muncii şi Protecţiei Sociale, Direcţia Generală de Muncă şi Protecţie Socială Iaşi şi Direcţia Generală de Muncă şi Protecţie Socială Botoşani, solicitând anularea deciziilor de pensie nr. 94240 din 14 iulie 1998; nr. 89240 din 10 noiembrie 1998; nr. 18366 din 28 decembrie 1998 şi nr. 18336 din 16 februarie 1999, pentru greşita stabilire a bazei de calcul la 9.052 lei şi obligarea pârâţilor, la plata sumei de 9.085.755 lei, diferenţa de pensie neîncasată, reactualizată.
Prin sentinţa civilă nr. 154 din 3 noiembrie 2003, pronunţată în fond, după casare, Curtea de Apel Bucureşti a respins acţiunea, reţinând pentru aceasta, că reclamantul a contestat Decizia de pensionare nr. 18366 din 16 februarie 1999, peste termenul legal prevăzut de dispoziţiile art. 55 alin. (2) din Legea nr. 3/1977, astfel cum a fost modificată şi completată de Legea nr. 73/1991.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs, M.C., susţinând în esenţă că este mai puţin relevant momentul când i-a fost comunicată Decizia de pensionare, atâta timp, cât aceasta nu a fost emisă în condiţii de legalitate, prin aplicarea corectă a bazei de calcul.
Recursul nu este fondat.
În conformitate cu dispoziţiile art. 55 alin. (2) din Legea nr. 3/1977, modificată şi completată de Legea nr. 73/1991, deciziile comisiei judeţene de pensii pot fi contestate potrivit Legii contenciosului administrativ nr. 29/1990.
Astfel fiind, sesizarea instanţei nu putea fi făcută decât cu 30 de zile de la comunicarea deciziei, Comisiei judeţene de pensii, dar nu mai târziu de un an.
Cum în cauză s-a dovedit că reclamantul-recurent a primit Decizia contestată, la 18 februarie 1999, conform dovezilor de comunicare aflate în dosar, iar acţiunea în anularea acesteia a fost formulată abia la 26 aprilie 2000, legal şi temeinic, Curtea de Apel Bucureşti a apreciat-o, ca fiind tardivă.
Pentru aceste motive, în temeiul dispoziţiilor art. 312 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de M.C., împotriva sentinţei civile nr. 154 din 3 noiembrie 2003 a Curţii de Apel Iaşi, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 12 octombrie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 7510/2004. Contencios. Anularea Caietului de... | ICCJ. Decizia nr. 7522/2004. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
