ICCJ. Decizia nr. 7531/2004. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr.7531/2004
Dosar nr. 3629/2004
Şedinţa publică din 12 octombrie 2004
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea formulată şi înregistrată la Curtea de Apel Oradea, reclamanta K.R. a chemat în judecată Casa Judeţeană de Pensii Bihor, pentru ca instanţa, prin sentinţa ce o va pronunţa, să dispună anularea hotărârii nr. 7510/2003, în sensul de a i se recunoaşte calitatea de beneficiară a Legii nr. 189/2000.
În motivarea acţiunii, reclamanta a arătat că împreună cu familia sa a fost nevoită să se refugieze ca urmare a persecuţiilor etnice, din partea regimului instaurat după Dictatul de la Viena.
Curtea de Apel Oradea, prin sentinţa civilă nr. 79/2004, a admis acţiunea, a anulat hotărârea nr. 7510/2003, emisă de pârâtă şi a obligat-o pe aceasta, să recunoască reclamantei, calitatea de beneficiară a Legii nr. 189/2000.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de fond a reţinut că reclamanta a dovedit cu probele administrate, că împreună cu familia, s-a refugiat în mai 1942, ca urmare a persecuţiilor etnice, din partea regimului instaurat după Dictatul de la Viena.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs, pârâta Casa Judeţeană de Pensii Bihor.
În motivarea recursului, pârâta-recurentă a susţinut că reclamanta nu a făcut dovada persecuţiei etnice la care a fost supusă, probele administrate fiind contradictorii.
Analizând recursul formulat, în raport cu dispoziţiile art. 304 – 3041 C. proc. civ., Curtea îl va respinge pentru următoarele considerente:
Potrivit dispoziţiilor art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000, astfel cum a fost modificată, „beneficiază de prevederile legii, persoana persecutată din motive etnice, de regimurile instaurate în Româna, în perioada 6 septembrie 1940 – 6 martie 1945, care a fost refugiată, strămutată sau expulzată în altă localitate".
În cauza de faţă, din probele administrate (acte şi martori) a rezultat că tatăl reclamantei-intimate figurează în evidenţa refugiaţilor înaintea datei de 18 mai 1942 (dovadă eliberată de Direcţia judeţului Bihor a Arhivelor Naţionale) şi că reclamanta, împreună cu părinţii, s-au refugiat în mai 1947, din localitatea de domiciliu, Burzuc, în localitatea Beiuş, de unde s-au reîntors în anul 1945.
Împrejurarea că mama reclamantei s-a reîntors în 1944, în localitatea de domiciliu, pentru a da naştere, fratelui reclamantei, nu prezintă relevanţă, de vreme ce refugiul a avut loc în anul 1942 şi el s-a datorat persecuţiilor etnice din partea regimului instaurat după Dictatul de la Viena.
Aşa fiind, în mod corect instanţa de fond a reţinut că reclamanta beneficiază de prevederile Legii nr. 189/2000, făcând dovada persecuţiilor etnice la care a fost supusă.
În consecinţă, în raport cu cele mai sus reţinute şi faţă de dispoziţiile art. 312 C. proc. civ., recursul va fi respins ca neîntemeiat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Casa Judeţeană de Pensii Bihor împotriva sentinţei civile nr. 79 din 2 februarie 2004 a Curţii de Apel Oradea, secţia comercială şi de contencios administrativ.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 12 octombrie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 7530/2004. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 7532/2004. Contencios → |
|---|
