ICCJ. Decizia nr. 7530/2004. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 7530/2004
Dosar nr. 3628/2004
Şedinţa publică din 12 octombrie 2004
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Reclamanta B.F. a chemat în judecată Casa Judeţeană de Pensii Bihor, solicitând instanţei, ca în contradictoriu cu pârâta, să dispună anularea hotărârii nr. 4930 din 31 octombrie 2003, emisă de aceasta şi obligarea ei să-i recunoască calitatea de beneficiară a OG nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările şi completările ulterioare.
În motivarea acţiunii, reclamanta a arătat că a locuit până în anul 1940, în localitatea Zece Hotare, iar din 1940, până în 1945, când părinţii au fost obligaţi să se refugieze în localitatea Roşia, a plecat şi ea cu ei, având vârsta de 6 ani, tatăl său I.I. figurând în indexul refugiaţilor români din Ungaria, întocmit la 2 noiembrie 1940.
Curtea de Apel Oradea, secţia comercială şi de contencios administrativ, prin sentinţa nr. 67 din 2 februarie 2004, a respins acţiunea formulată de reclamantă, cu motivarea că aceasta nu a făcut dovada unei persecuţii etnice, întrucât susţinerile ei sunt contradictorii cu declaraţiile martorului, pe de o parte, iar pe de altă parte localitatea Zece Hotare nu era ocupată, aflându-se pe teritoriul României.
Împotriva acestei sentinţe, considerată nelegală şi netemeinică, a declarat recurs, reclamanta B.F. care a susţinut că în comuna Şuncuiuş nu exista altă familie cu numele de I.I., astfel că evidenţa din registrul refugiaţilor se referă la părinţii săi, şi prin urmare, ea beneficiază de drepturile prevăzute de Legea nr. 189/ 2000, astfel cum a fost modificată şi completată.
Recursul este fondat.
Potrivit dispoziţiilor art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000, beneficiază de drepturile prevăzute de acest act normativ, cei care au fost strămutaţi pentru motive etnice, în perioada prevăzută la art. 1.
Prin HG nr. 127/2002, dată în aplicarea OG nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, s-a prevăzut că noţiunea de strămutat o include şi pe aceea de refugiat.
Este evident că prin aceste dispoziţii s-a urmărit acordarea unor drepturi compensatorii pentru prejudiciile suferite în urma persecuţiilor din motive etnice.
În cauză, s-a dovedit că părinţii reclamantei au fost nevoiţi să se refugieze ca urmare a Dictatului de la Viena, din localitatea de domiciliu, comuna Zece Hotare, judeţul Bihor, în localitatea Roşia, judeţul Bihor, tatăl său I.I. figurând în indexul refugiaţilor români din Ungaria, întocmit la 2 noiembrie 1940.
Cum reclamanta, în vârstă de 6 ani (la data refugiului) s-a refugiat împreună cu părinţii, în mod firesc a dobândit acelaşi statut cu al acestora, fiind supusă aceloraşi persecuţii.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de B.F. împotriva sentinţei civile nr. 67 din 2 februarie 2004 a Curţii de Apel Oradea, secţia comercială şi de contencios administrativ.
Casează sentinţa atacată şi în fond, admite acţiunea.
Anulează hotărârea nr. 4930 din 31 octombrie 2003, emisă de Casa Judeţeană de Pensii Bihor şi obligă pârâta, să recunoască reclamantei, calitatea de beneficiară a Legii nr. 189/2000, pentru perioada 15 martie 1943 – 6 martie 1945, cu începere de la 1 aprilie 2003.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 12 octombrie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 7526/2004. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 7531/2004. Contencios → |
|---|
