ICCJ. Decizia nr. 7580/2004. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 7580/2004
Dosar nr. 562/2004
Şedinţa publică din 14 octombrie 2004
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la Curtea de Apel Bucureşti, sub nr. 2625 din 14 august 2003, reclamanta D.A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Casa de Pensii a municipiului Bucureşti – Comisia pentru aplicarea Legii nr. 189/2000, anularea hotărârii nr. 5823/7905 bis din 10 iulie 2003, prin care pârâta a refuzat să-i recunoască acesteia, calitatea de beneficiară a drepturilor prevăzute de legea menţionată, cu modificările şi completările ulterioare.
În motivarea acţiunii, reclamanta a arătat că s-a născut la data de 2 octombrie 1941, în localitatea Simeria, judeţul Hunedoara, în perioada în care părinţii săi aveau statutul de refugiaţi, aceştia fiind nevoiţi să se refugieze, în luna octombrie 1940, din localitatea de domiciliu, Cluj, refugiu ce a avut loc pe fondul evenimentelor istorice care s-au produs în septembrie 1940, când zona Ardealului de Nord a trecut sub jurisdicţia Statului ungar; refuzul pârâtei, de a-i recunoaşte calitatea de beneficiară a drepturilor prevăzute de legea sus menţionată, este nejustificat, în condiţiile în care ea, reclamanta, a fost obligată să trăiască în refugiu, împărtăşind situaţia părinţilor săi.
Pârâta, prin întâmpinarea depusă, a solicitat respingerea acţiunii, susţinând că din actele depuse în probaţiune, se reţine faptul că reclamanta nu a avut statutul de refugiat, fiind concepută şi născută ulterior momentului refugiului părinţilor săi.
Prin sentinţa civilă nr. 1734 din 28 octombrie 2003, Curtea de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ, a respins acţiunea reclamantei, ca neîntemeiată, instanţa reţinând că reclamanta nu a avut statutul de refugiat, fiind născută la peste un an de la momentul refugiului părinţilor săi, astfel că nu-i poate fi recunoscută calitatea de beneficiară a drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs, reclamanta, criticând-o ca netemeinică şi nelegală.
Prin motivele de recurs, reclamanta a arătat că instanţa de fond nu a ţinut seama de faptul că actele normative care reglementează drepturile persoanelor refugiate, nu prevăd un tratament discriminatoriu pentru copii născuţi în timpul refugiului.
Examinând sentinţa atacată, în raport cu criticile formulate, cu actele şi lucrările dosarului, precum şi cu dispoziţiile legale incidente cauzei, inclusiv cele ale art. 3041 C. proc. civ., această instanţă constată că recursul este fondat, după cum se va arăta în continuare.
Potrivit art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 586/2002, de prevederile acestei legi beneficiază persoana, cetăţean român, care, în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940, până la 6 martie 1945, a avut de suferit persecuţii etnice, în sensul că a fost refugiată sau strămutată în altă localitate.
Din conţinutul textului de lege menţionat rezultă că în ceea ce priveşte acordarea drepturilor compensatorii, nu se face nici o diferenţiere în legătură cu persoanele care au fost nevoite să trăiască în refugiu. Prin urmare, legiuitorul a urmărit ca de aceste drepturi să beneficieze toate persoanele, cetăţeni români, care au suferit consecinţele refugiului, în această categorie intrând implicit şi copiii născuţi în refugiu, indiferent de momentul conceperii acestora, Statul român având obligaţia de protecţie şi sprijin, în mod egal, pentru toţi cetăţenii săi.
Cum în cauză s-a făcut dovada că reclamanta s-a născut în perioada refugiului părinţilor săi, aceasta, începând cu data naşterii sale, respectiv, 2 octombrie 1941, a împărtăşit situaţia părinţilor săi, suportând consecinţele refugiului care implicit, s-au răsfrânt şi asupra sa.
Pentru considerentele arătate şi în conformitate cu prevederile art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul va fi admis, sentinţa instanţei de fond va fi casată şi pe fond, acţiunea reclamantei va fi admisă, hotărârea nr. 5823/7905 bis din 10 iulie 2003, emisă de pârâtă, va fi anulată. Totodată, se va constata că reclamanta are statutul de refugiată pentru perioada 2 octombrie 1941 – 6 martie 1945, urmând ca pârâta să-i acorde drepturile legale aferente, începând cu data de 1 aprilie 2003.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de D.A. împotriva sentinţei civile nr. 1734 din 28 octombrie 2003 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ.
Casează sentinţa atacată şi pe fond, admite acţiunea formulată de reclamanta D.A.
Anulează hotărârea nr. 5823/7905 bis din 10 iulie 2003 a Comisiei pentru aplicarea Legii nr. 189/2000 din cadrul Casei de Pensii a municipiului Bucureşti şi constată că reclamanta are statutul de refugiată pentru perioada 2 octombrie 1941 – 6 martie 1945.
Obligă pârâta, să-i acorde reclamantei, drepturile legale, începând cu data de 1 aprilie 2003.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 14 octombrie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 7579/2004. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 7581/2004. Contencios. Pensie. Recurs → |
|---|
