ICCJ. Decizia nr. 7582/2004. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr.7582/2004
Dosar nr. 588/2004
Şedinţa publică din 14 octombrie 2004
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Cu petiţia înregistrată la Curtea de Apel Ploieşti, sub nr. 8707 din 6 noiembrie 2003, petentul M.S. a contestat Decizia nr. 2 din 28 ianuarie 2003, prin care Casa Judeţeană de Pensii Dâmboviţa - Comisia pentru aplicarea Legii nr. 189/2000, a procedat la revizuirea hotărârii nr. 11 din 31 octombrie 2002 a aceleiaşi comisii, privind recunoaşterea calităţii petentului, de beneficiar al drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000, cu modificările şi completările ulterioare.
În motivarea contestaţiei, petentul a arătat că intimata, prin Decizia de revizuire, recunoaşte ca perioadă de refugiu, pe lângă perioada 17 martie 1944 – 6 martie 1945, recunoscută prin hotărârea sus-menţionată, şi perioada 26 martie 1941 – 15 octombrie 1941, fără a include perioada 28 iunie 1940 – 26 martie 1941, când a locuit la Chişinău şi perioada 15 octombrie 1941 - 17 martie 1944, când a locuit în oraşul Soroca, fiind obligat să se refugieze împreună cu părinţii, de două ori.
Prin întâmpinarea formulată în cauză, Casa Judeţeană de Pensii Dâmboviţa a invocat excepţia de tardivitate a contestaţiei, în raport cu prevederile art. 10 din Legea nr. 189/2000, cu modificările şi completările ulterioare, contestaţia fiind formulată după 10 luni de la comunicarea deciziei de revizuire.
Pe fondul cauzei, intimata a solicitat respingerea acţiunii, ca neîntemeiată, arătând că, potrivit legii, perioada în care petentul s-a înapoiat în localitatea natală, nu poate fi considerată perioadă de refugiu.
Curtea de Apel Ploieşti, secţia de contencios administrativ şi comercial, prin sentinţa civilă nr. 262 din 27 noiembrie 2003, a respins contestaţia formulată de petent, ca tardivă.
Pentru a pronunţa astfel, instanţa a reţinut că petentul a semnat de primirea deciziei de revizuire, la data de 31 ianuarie 2003, conform menţiunii făcute pe verso-ul deciziei, iar contestaţia a fost formulată la data de 6 noiembrie 2003, cu depăşirea termenului de 30 de zile prevăzut la art. 10 din Legea nr. 189/2000.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs, petentul M.S., arătând că instanţa a apreciat greşit cu privire la data comunicării deciziei de revizuire, aceasta fiind comunicată la data de 14 octombrie 2003, prin adresa nr. 26998 din 19 septembrie 2003.
Examinând sentinţa atacată, în raport cu criticile formulate, cu probele administrate şi cu dispoziţiile legale incidente cauzei, această instanţă constată că recursul este nefondat, după cum se va arăta în continuare.
Potrivit art. 10 alin. (3) din Legea nr. 189/2000, împotriva deciziei de revizuire, emisă în condiţiile acestei legi, persoana interesată poate introduce contestaţie, în condiţiile Legii contenciosului administrativ nr. 29/1990, potrivit căreia, cel nemulţumit de soluţia dată reclamaţiei sale, se poate adresa instanţei de contencios administrativ, în termen de 30 de zile de la comunicarea soluţiei.
Din probele administrate în cauză, rezultă că Decizia de revizuire nr. 2 din 28 ianuarie 2003, emisă de Casa Judeţeană de Pensii Dâmboviţa – Comisia pentru aplicarea Legii nr. 189/2000, a fost comunicată petentului, la data de 31 ianuarie 2003, acesta semnând de primire pe verso-ul deciziei.
Cum petentul a contestat Decizia de revizuire, la data de 6 noiembrie 2003, în mod corect, Curtea de Apel Ploieşti a respins contestaţia, ca tardivă, aceasta fiind formulată după zece luni de la comunicarea deciziei, cu depăşirea termenului de 30 de zile prevăzute de lege.
Adresa nr. 26998 din 19 septembrie 2003, invocată de petent, prin cererea de recurs, nu poate fi luată în considerare, ca dovadă a comunicării deciziei de revizuire, întrucât aceasta reprezintă un răspuns al Casei Judeţene de Pensii Dâmboviţa, la un memoriu înregistrat sub nr. 26998 din 25 august 2003, prin care petentul contestă Decizia de revizuire. Prin această adresă, petentului i s-a adus la cunoştinţă faptul că, în urma reanalizării înscrisurilor depuse de acesta, a fost menţinută hotărârea nr. 115 din 31 octombrie 2002, aşa cum a fost revizuită prin Decizia nr. 2 din 28 ianuarie 2003 şi că Decizia de revizuire putea fi contestată în termen de 30 de zile de la comunicare, la Curtea de Apel Ploieşti.
Pentru considerentele arătate, sentinţa primei instanţe va fi menţinută ca legală şi temeinică, iar recursul declarat în cauză va fi respins ca nefondat.
Tardivitatea contestaţiei formulată de petent, fiind absolută şi peremptorie, face imposibilă analiza motivelor de recurs invocate pe fondul cauzei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de M.S. împotriva sentinţei civile nr. 262 din 27 noiembrie 2003 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia de contencios administrativ şi comercial, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 14 octombrie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 7581/2004. Contencios. Pensie. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 7584/2004. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
