ICCJ. Decizia nr. 7699/2004. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 7699/2004
Dosar nr. 1008/2004
Şedinţa publică din 19 octombrie 2004
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la 22 octombrie 2003, reclamanta T.A. a solicitat anularea hotărârii nr. 11019 din 22 iulie 2003, prin care pârâta Casa Judeţeană de Pensii Cluj i-a respins cererea de stabilire a calităţii de refugiat şi acordare a drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000.
În motivarea acţiunii, reclamanta T.A. a învederat că împreună cu soţul său, locuiau în satul Canciu, comuna Ciceu Giurgeşti, judeţul Bistriţa Năsăud, iar la data cedării Ardealului de Nord, au fost obligaţi să se stabilească în comuna Beudiu din judeţul Bistriţa Năsăud, reîntorcându-se în localitatea de domiciliu, abia la data de 1 octombrie 1944.
Măsura schimbării locului de muncă al soţului reclamantei a fost impusă prin Ordinul nr. 90/1941, emis de Ministerul Maghiar Regal al Religiilor şi Educaţiei Publice din Budapesta, act unilateral de voinţă al guvernului care a administrat comuna din care familia sa a fost strămutată.
Curtea de Apel Cluj, secţia comercială şi de contencios administrativ, prin sentinţa civilă nr. 1461 din 3 decembrie 2003, a admis acţiunea, a anulat hotărârea contestată şi a obligat pârâta, să-i recunoască reclamantei, calitatea de refugiat în perioada 3 octombrie 1941 – 1 octombrie 1944 şi să-i acorde drepturile băneşti prevăzute de OG nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările ulterioare, începând cu data de 1 februarie 2003.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs, Casa Judeţeană de Pensii Cluj, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, întrucât nu s-a făcut dovada persecuţiei etnice.
Recursul este nefondat.
Din înscrisurile depuse la dosarul cauzei, respectiv extrasul din carnetul de muncă seria A.b. nr. 259706 şi actul nr. 117.475/1941, emis de Ministerul Maghiar Regal al Religiilor şi Educaţiei Publice, rezultă fără putinţă de tăgadă, că reclamanta, împreună cu soţul său au fost obligaţi să părăsească localitatea de domiciliu, pe motive etnice, în perioada 3 octombrie 1941 - 1 octombrie 1944, data la care s-au reîntors în comuna Canciu, unde-şi lăsase întreaga gospodărie.
În mod corect, instanţa de fond a reţinut ca dovedită, perioada 3 octombrie 1941 – 1 octombrie 1944, ca fiind perioadă de refugiu, pentru care reclamantei îi sunt aplicabile prevederile Legii nr. 189/2000, cu consecinţele ce decurg din aceasta.
În raport cu situaţia reţinută şi având în vedere dispoziţiile legale incidente cauzei, recursul se vădeşte nefondat şi urmează a fi respins, sentinţa instanţei de fond fiind legală şi temeinică.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Casa Judeţeană de Pensii Cluj împotriva sentinţei civile nr. 1461 din 3 decembrie 2003 a Curţii de Apel Cluj, secţia comercială şi de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 19 octombrie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 7696/2004. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 7700/2004. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
