ICCJ. Decizia nr. 7700/2004. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr.7700/2004
Dosar nr. 1009/2004
Şedinţa publică din 19 octombrie 2004
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la 24 noiembrie 2003, reclamantul V.D. a solicitat anularea hotărârii nr. 1753 din 14 august 2002, emisă de pârâta Casa Judeţeană de Pensii Cluj, şi obligarea pârâtei să-i acorde drepturile prevăzute de OG nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000.
În motivarea acţiunii, reclamantul a arătat că părinţii săi s-au refugiat din localitatea de domiciliu, Cluj, pe motive etnice, în oraşul Turda, unde s-a născut la data de 11 septembrie 1942.
Curtea de Apel Cluj, secţia comercială şi de contencios administrativ, prin sentinţa civilă nr. 1480 din 4 decembrie 2003, a respins excepţia tardivităţii acţiunii invocată de pârâtă, fiind dovedită ca dată a comunicării hotărârii contestate – data de 29 august 2003, ca urmare a demersurilor repetate întreprinse de către reclamant, s-a dispus anularea hotărârii atacate şi pe cale de consecinţă, s-a recunoscut reclamantului, statutul de persoană refugiată, în perioada 11 septembrie 1942 – 6 martie 1945, cu acordarea drepturilor băneşti prevăzute de OG nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările şi completările ulterioare, începând cu data de 1 august 2002.
Sentinţa a fost recurată de pârâta Casa Judeţeană de Pensii Cluj, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Recursul urmează a fi respins, pentru considerentele ce se vor arăta.
Cu privire la tardivitatea acţiunii formulată de reclamant, în mod corect instanţa de fond a constatat că în urma a mai multor demersuri efectuate de reclamant, pârâta l-a informat că cererea sa i-a fost respinsă şi răspunsul în acest sens i-a fost comunicat prin poştă, cu scrisoare recomandată, fapt neconfirmat de Direcţia Regională de Poştă Cluj, care a comunicat faptul că hotărârea s-a expediat sub formă de scrisoare simplă, neexistând certitudinea sosirii la destinatar. Pârâta, în acest caz, tot în urma demersurilor reclamantului, i-a comunicat hotărârea, însoţită de borderou, însă numai după data primirii răspunsului prin poştă, reclamantul a atacat hotărârea pe calea contenciosului administrativ.
Prin urmare, înregistrarea acţiunii la data de 24 noiembrie 2003, s-a făcut în termenul legal, motiv pentru care hotărârea instanţei de fond este sub acest aspect, legală şi temeinică.
Şi cu privire la fondul cauzei, hotărârea pronunţată de instanţa de fond este legală şi temeinică.
Potrivit art. 1 din OG nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de prevederile acestui act normativ, persoana, cetăţean român, care în perioada 6 septembrie 1940 – 6 martie 1945 a suferit persecuţii etnice, aflându-se în una dintre cele 6 situaţii enumerate.
Din interpretarea teleologică a prevederilor ordonanţei, rezultă că atât obiectul, cât şi scopul reglementării îl constituie acordarea unor drepturi compensatorii pentru prejudiciile suferite de persoanele persecutate de regimurile respective, în perioada arătată, din motive etnice.
Având în vedere că legiuitorul a urmărit ca de aceste drepturi compensatorii să se bucure toate persoanele, cetăţeni români, care au avut de suferit consecinţele persecuţiilor exercitate din motive etnice, prin persoană persecutată trebuie înţeleasă atât persoana care a suferit acele persecuţii în mod nemijlocit, cât şi acelea care au suferit persecuţiile respective în mod indirect, prin consecinţele care s-au răsfrânt nemijlocit asupra lor.
Acesta este cazul copiilor care s-au născut în perioada în care părinţii lor s-au refugiat sau au fost strămutaţi, ca urmare a unor persecuţii din motive etnice şi au suferit astfel, toate consecinţele nefavorabile ce au decurs din această situaţie.
Or, în cauză este de necontestat că reclamantul, care s-a născut ulterior datei la care părinţii săi au fost nevoiţi să se refugieze din localitatea de domiciliu, a suferit aceleaşi consecinţe nefavorabile şi prejudicii pe care le-a suferit familia sa, ca urmare a persecuţiilor etnice exercitate.
Din această perspectivă, concluzia la care se ajunge prin asumarea raţionamentului propus de recurent, că un minor, mai ales de o vârstă foarte fragedă, nu împărtăşeşte condiţia grav restrictivă impusă părinţilor săi, este eronată şi nu poate fi acceptată, fiind contrară ordinii publice şi bunelor moravuri .
Soluţia, ca şi motivarea adusă de prima instanţă, hotărârii pronunţate, sunt în afară de orice critică şi exprimă un mod corect şi uman de înţelegere a legii în resorturile şi finalitatea sa.
Faţă de considerentele expuse, recursul se vădeşte nefondat şi urmează a fi respins ca atare, menţinându-se sentinţa criticată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Casa Judeţeană de Pensii Cluj împotriva sentinţei civile nr. 1480 din 4 decembrie 2003 a Curţii de Apel Cluj, secţia comercială şi de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 19 octombrie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 7699/2004. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 7702/2004. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
