ICCJ. Decizia nr. 7767/2004. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii nr.189/2000. Recurs

ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL

Decizia nr. 7767/2004

Dosar nr. 4707/2004

Şedinţa publică din 21 octombrie 2004

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentinţa atacată cu recurs, sentinţa civilă nr. 206, pronunţată la data de 4 februarie 2004, în dosarul nr. 3816/2003, Curtea de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ, a admis acţiunea reclamantei D.M. şi a anulat hotărârea nr. 8376/75783 din 10 octombrie 2003, adoptată de Comisia de specialitate din cadrul Casei de Pensii a municipiului Bucureşti, care a fost obligată să emită o nouă hotărâre, prin care să-i recunoască statutul prevăzut de art. 1 lit. c) din OG nr. 105/1999, pentru perioada 7 septembrie 1940 – 6 martie 1945, începând cu 1 martie 2003.

Pentru a pronunţa această soluţie, curtea de apel a reţinut, în esenţă, că reclamanta a făcut obiectul unui schimb de populaţie, în urma Tratatului dintre România şi Bulgaria, semnat la Craiova, la data de 7 septembrie 1940.

A mai motivat instanţa de fond, că din declaraţiile autentificate ale martorilor C.S. şi C.I., rezultă că reclamanta D.M., născută T., este fiica lui T.G. şi T.I., care sunt aceleaşi persoane cu TOG şi T.M. care apar menţionate în certificatul de naştere al reclamantei.

Împotriva acestei soluţii a formulat recurs, Casa de Pensii a municipiului Bucureşti, menţionând că în cauză nu sunt dovezi că familia reclamantei a făcut obiectul schimbului de populaţie, identitatea reclamantei neputând fi stabilită prin declaraţiile unor martori.

Recursul este întemeiat.

Din copiile xeroxate depuse la dosarul de fond, rezultă că intimata-reclamantă D.M., fostă T.M., a fost născută la data de 20 septembrie 1932, în localitatea Ialâcetalgea, judeţul Durostor, din părinţii T.G. şi T.I.

De asemenea, din copia xeroxată a declaraţiei întocmită cu ocazia schimbului de populaţie dintre România şi Bulgaria, depusă la dosarul de fond, rezultă că numitul G.T., proprietar în comuna Ialăcetalgea, judeţul Durostor, s-a refugiat în comuna Făurei, judeţul Ialomiţa, cu întreaga familie, între care şi un copil de 8 ani, M. De menţionat că această declaraţie a fost semnată G.T.

De asemenea, din copia certificatului de deces rezultă că numitul T.G. a decedat la data de 4 aprilie 1981, în Bucureşti.

În declaraţii s-a susţinut că T.G. şi TOG este una şi aceeaşi persoană, tatăl intimatei-reclamante D.M., fostă T.M.

Or, potrivit prevederilor art. 13 din Legea nr. 119/1996, starea civilă se dovedeşte cu actele întocmite în registrele de stare civilă, precum şi cu certificatele de stare civilă eliberate pe baza acestora, astfel încât concluzia instanţei de fond este contrară acestor prevederi legale.

În această situaţie, instanţa de fond era datoare ca, potrivit prevederilor art. 129 alin. (5) C. proc. civ., să stăruie, prin toate mijloacele legale, pentru stabilirea completă a faptelor şi aplicarea corectă a legii, în scopul pronunţării unei hotărâri legale şi temeinice.

Astfel, era necesară depunerea certificatului de naştere al părinţilor intimatei-reclamante, de căsătorie a acestora, certificatele de naştere ale celorlalţi fraţi ai intimatei-reclamante, etc., precum şi crearea posibilităţii pentru aceasta, să-i completeze, corecteze, etc., actele de stare civilă.

În concluzie, recursul va fi admis, sentinţa atacată va fi casată, iar cauza va fi trimisă, pentru rejudecare, aceleaşi instanţe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Admite recursul declarat de Casa de Pensii a municipiului Bucureşti împotriva sentinţei civile nr. 206 din 4 februarie 2004 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ.

Casează sentinţa atacată şi trimite cauza, aceleiaşi instanţe, pentru rejudecare.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 21 octombrie 2004.

Vezi și alte spețe de contencios administrativ:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 7767/2004. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii nr.189/2000. Recurs