ICCJ. Decizia nr. 8022/2004. Contencios. împotriva deciziei Curţii de Conturi Secţia Jurisdicţională. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr.8022/2004
Dosar nr. 672/2004
Şedinţa publică din 4 noiembrie 2004
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 69 din 22 mai 2002, pronunţată în dosarul nr. 26/2002, Colegiul jurisdicţional al Camerei de Conturi Bucureşti, a admis contestaţia formulată de reclamantul G.H. şi a anulat deciziile de imputare nr. 61 din 31 ianuarie 2002, emisă de conducerea R.A. A.P.P.S., prin care i se imputase suma de 30.000.000 lei.
Împotriva acestei soluţii a formulat recurs jurisdicţional, R.A. A.P.P.S., care a fost respins de secţia jurisdicţională a Curţii de Conturi, prin Decizia nr. 130 din 28 februarie 2003, pronunţată în dosarul nr. 64/2003.
În temeiul art. 84 alin. (2) din Legea nr. 94/1992, republicată, privind organizarea şi funcţionarea Curţii de Conturi, recurenta R.A. A.P.P.S. a declarat recurs împotriva deciziei, solicitând menţinerea măsurii de imputare a prejudiciului reţinut în sarcina contestatorului.
Recursul este întemeiat, pentru motivul de ordine publică privind instanţa competentă să soluţioneze contestaţia împotriva deciziei de imputare.
Potrivit dispoziţiilor art. 16 alin. (1) din Legea nr. 94/1992, Curtea de Conturi îşi exercită funcţia de control asupra modului de formare, de administrare şi de întrebuinţare a resurselor financiare ale statului şi ale sectorului public, precum şi asupra modului de gestionare a patrimoniului public şi privat al statului şi al unităţilor administrativ-teritoriale.
În cazul în care, în urma verificărilor efectuate, organele de control ale Curţii de Conturi constată fapte cauzatoare de prejudicii sau abateri cu caracter financiar, încheie procese-verbale de constatare – art. 36 din Legea nr. 94/1992, care sunt supuse verificării Procurorului financiar şi care, după caz, poate formula actul de sesizare a Colegiului jurisdicţional sau pe cel de clasare.
În conformitate cu prevederile cap. IV din Legea nr. 94/1992, referitor la atribuţiile jurisdicţionale ale Curţii de Conturi, rezultă că atât Colegiul jurisdicţional, cât şi secţia jurisdicţională pot fi sesizate, fie de procurorul financiar, fie de persoana în sarcina căreia s-a emis un act de imputare, urmare a actelor de constatare întocmite de organele de control ale Curţii de Conturi.
Or, în cauza dedusă judecăţii, nu există un asemenea act de control, obiectul pricinii constituindu-l anularea deciziei de imputare, emisă în urma controlului efectuat de organe de control din afara sistemului Curţii de Conturi şi întemeiată pe dispoziţiile art. 102 - 108 C. muncii, care potrivit procedurii speciale instituite intră în competenţa de soluţionare a instanţei de drept comun.
Astfel fiind, soluţia Curţii de Conturi urmează a fi apreciată, ca fiind dată cu încălcarea competenţei altei instanţe şi în raport cu dispoziţiile art. 304 pct. 3 C. proc. civ., urmează a fi casată, cu trimiterea cauzei, la instanţa competentă cu soluţionarea conflictelor de muncă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de R.A. A.P.P.S. împotriva deciziei nr. 130 din 28 februarie 2003 a Curţii de Conturi a României, secţia jurisdicţională.
Casează Decizia atacată, precum şi sentinţa nr. 69 din 22 mai 2003 şi trimite cauza, la Tribunalul Bucureşti, secţia a VIII-a, pentru competentă soluţionare.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 4 noiembrie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 8010/2004. Contencios. împotriva deciziei... | ICCJ. Decizia nr. 8025/2004. Contencios. împotriva deciziei... → |
|---|
