ICCJ. Decizia nr. 8026/2004. Contencios. împotriva deciziei Curţii de Conturi Secţia Jurisdicţională. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr.8026/2004
Dosar nr. 674/2004
Şedinţa publică din 4 noiembrie 2004
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 48 din 26 februarie 2003, pronunţată în dosarul nr. 243/2002, Colegiul jurisdicţional al Camerei de Conturi Bucureşti, a admis contestaţia formulată de reclamanta C.I. şi a anulat Decizia de imputare nr. C12/35, emisă de conducerea Oficiului Central de Stocare Bucureşti, prin care i se imputase suma de 1.725.158 lei.
Împotriva acestei soluţii a formulat recurs jurisdicţional, Oficiul Central de Stocare şi Rezervă pentru Situaţii Speciale, care a fost respins de secţia jurisdicţională a Curţii de Conturi, prin Decizia nr. 511 din 19 septembrie 2003, pronunţată în dosarul nr. 427/2003.
În temeiul art. 84 alin. (2) din Legea nr. 94/1992, republicată, privind organizarea şi funcţionarea Curţii de Conturi, recurentul Oficiul Central de Stocare şi Rezervă pentru Situaţii Speciale a declarat recurs împotriva deciziei, solicitând menţinerea măsurii de imputare a prejudiciului reţinut în sarcina contestatoarei-intimate.
Recursul este întemeiat, pentru motivul de ordine publică privind instanţa competentă să soluţioneze contestaţia împotriva deciziei de imputare.
Potrivit dispoziţiilor art. 16 alin. (1) din Legea nr. 94/1992, Curtea de Conturi îşi exercită funcţia de control asupra modului de formare, de administrare şi de întrebuinţare a resurselor financiare ale statului şi ale sectorului public, precum şi asupra modului de gestionare a patrimoniului public şi privat al statului şi al unităţilor administrativ-teritoriale.
În cazul în care, în urma verificărilor efectuate, organele de control ale Curţii de Conturi constată fapte cauzatoare de prejudicii sau abateri cu caracter financiar, încheie procese-verbale de constatare – art. 36 din Legea nr. 94/1992, care sunt supuse verificării procurorului financiar şi care, după caz, poate formula actul de sesizare a Colegiului jurisdicţional sau pe cel de clasare.
În conformitate cu prevederile cap. IV din Legea nr. 94/1992, referitor la atribuţiile jurisdicţionale ale Curţii de Conturi, rezultă că atât Colegiul jurisdicţional, cât şi secţia jurisdicţională pot fi sesizate fie de procurorul financiar, fie de persoana în sarcina căreia s-a emis un act de imputare, urmare a actelor de constatare întocmite de organele de control ale Curţii de Conturi.
Or, în cauza dedusă judecăţii, nu există un asemenea act de control, obiectul pricinii constituindu-l anularea deciziei de imputare, emisă în urma controlului efectuat de organe de control din afara sistemului Curţii de Conturi şi întemeiată pe dispoziţiile art. 102 - 108 C. muncii, care potrivit procedurii speciale instituite, intră în competenţa de soluţionare a instanţei de drept comun.
Astfel fiind, soluţia Curţii de Conturi urmează a fi apreciată, ca fiind dată cu încălcarea competenţei altei instanţe şi în raport cu dispoziţiile art. 304 pct. 3 C. proc. civ., urmează a fi casată cu trimiterea cauzei la instanţa competentă cu soluţionarea conflictelor de muncă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de Ministerul Sănătăţii - Oficiul Central de Stocare şi Rezervă pentru Situaţii Speciale, împotriva deciziei nr. 511 din 19 septembrie 2003, pronunţată de Curtea de Conturi a României, secţia jurisdicţională.
Casează Decizia atacată, precum şi sentinţa nr. 48 din 26 noiembrie 2003 şi trimite cauza, la Tribunalul Bucureşti, secţia a VIII-a, pentru competentă soluţionare.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 4 noiembrie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 8025/2004. Contencios. împotriva deciziei... | ICCJ. Decizia nr. 8028/2004. Contencios. împotriva deciziei... → |
|---|
