ICCJ. Decizia nr. 8028/2004. Contencios. împotriva deciziei Curţii de Conturi Secţia Jurisdicţională. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr.8028/2004
Dosar nr. 683/2004
Şedinţa publică din 4 noiembrie 2004
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 7 din 15 ianuarie 2003, pronunţată în dosarul nr. 26/2002, Colegiul jurisdicţional al Camerei de Conturi Bucureşti, a respins contestaţia formulată de reclamanta C.M. şi a menţinut Decizia de imputare nr. 66 din 24 iunie 2002, emisă de conducerea SC R. SA Bucureşti, prin care i s-a imputat suma de 5.649.800 lei.
Împotriva acestei soluţii a formulat recurs jurisdicţional, C.M., care a fost admis de secţia jurisdicţională a Curţii de Conturi, prin Decizia nr. 185 din 14 martie 2003, pronunţată în dosarul nr. 118/2003.
În temeiul art. 84 alin. (2) din Legea nr. 94/1992, republicată, privind organizarea şi funcţionarea Curţii de Conturi, recurenta SC R. SA Bucureşti a declarat recurs împotriva deciziei, nr. 185 din 14 martie 2003, pronunţată în dosarul nr. 118/2003, solicitând menţinerea măsurii de imputare a prejudiciului reţinut în sarcina contestatoarei.
Recursul este întemeiat, pentru motivul de ordine publică privind instanţa competentă să soluţioneze contestaţia împotriva deciziei de imputare.
Potrivit dispoziţiilor art. 16 alin. (1) din Legea nr. 94/1992, Curtea de Conturi îşi exercită funcţia de control asupra modului de formare, de administrare şi de întrebuinţare a resurselor financiare ale statului şi ale sectorului public, precum şi asupra modului de gestionare a patrimoniului public şi privat al statului şi al unităţilor administrativ-teritoriale.
În cazul în care, în urma verificărilor efectuate, organele de control ale Curţii de Conturi constată fapte cauzatoare de prejudicii sau abateri cu caracter financiar, încheie procese-verbale de constatare – art. 36 din Legea nr. 94/1992, care sunt supuse verificării procurorului financiar şi care, după caz, poate formula actul de sesizare a Colegiului jurisdicţional sau pe cel de clasare.
În conformitate cu prevederile cap. IV din Legea nr. 94/1992, referitor la atribuţiile jurisdicţionale ale Curţii de Conturi, rezultă că atât Colegiul jurisdicţional, cât şi secţia jurisdicţională pot fi sesizate fie de procurorul financiar, fie de persoana în sarcina căreia s-a emis un act de imputare, urmare a actelor de constatare întocmite de organele de control ale Curţii de Conturi.
Or, în cauza dedusă judecăţii, nu există un asemenea act de control, obiectul pricinii constituindu-l anularea deciziei de imputare emisă în urma controlului efectuat de organe de control din afara sistemului Curţii de Conturi şi întemeiată pe dispoziţiile art. 102 - 108 C. muncii, care potrivit procedurii speciale instituite, intră în competenţa de soluţionare a instanţei de drept comun.
Astfel fiind, soluţia Curţii de Conturi urmează a fi apreciată, ca fiind dată cu încălcarea competenţei altei instanţe şi în raport cu dispoziţiile art. 304 pct. 3 C. proc. civ., urmează a fi casată, cu trimiterea cauzei, la instanţa competentă cu soluţionarea conflictelor de muncă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de SC R. SA Bucureşti împotriva deciziei nr. 185 din 14 martie 2003 a Curţii de Conturi a României, secţia jurisdicţională.
Casează Decizia atacată, precum şi sentinţa nr. 7 din 15 ianuarie 2003 şi trimite cauza, la Tribunalul Bucureşti, secţia a VIII-a, pentru competentă soluţionare.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 4 noiembrie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 8026/2004. Contencios. împotriva deciziei... | ICCJ. Decizia nr. 8029/2004. Contencios. împotriva deciziei... → |
|---|
