ICCJ. Decizia nr. 7983/2004. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 7983/2004
Dosar nr. 648/2004
Şedinţa publică din 2 noiembrie 2004
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Reclamanţii G.L. şi P.E. au solicitat anularea deciziilor de imputare nr. 28 şi nr. 29 din 1 februarie 2002, emise de Spitalul Municipal Oneşti, motivat de faptul că nu au nici o culpă în crearea pagubei înregistrate în sarcina lor, susţinând şi faptul că Decizia de imputare a fost emisă tardiv.
Reclamanţii G.G. şi C.I. au fost introduşi în cauză, în calitate de contestatori, constatându-se că prejudiciul înregistrat este comun şi incumbă în sarcina tuturor contestatorilor.
Prin sentinţa nr. 28 din 25 aprilie 2002, Curtea de Conturi – Colegiul jurisdicţional Bacău a admis contestaţiile reclamanţilor şi a anulat deciziile de imputare nr. 28, nr. 29, nr. 30 şi nr. 31 din 1 februarie 2002, emise de Spitalul Municipal Oneşti.
În motivarea acestei soluţii, se reţine faptul că deciziile de imputare au fost emise cu depăşirea termenului de 60 de zile prevăzut de lege, precum şi de un organ care nu avea competenţa de a emite deciziile contestate.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs jurisdicţional, Spitalul Municipal Oneşti, motivat de faptul că instanţa de fond nu a pus în discuţia părţilor, excepţiile invocate de părţi şi avute în vedere la soluţionarea cauzei.
Curtea de Conturi, secţia jurisdicţională, prin Decizia nr. 528 din 11 octombrie 2002, a admis recursul jurisdicţional formulat şi a dispus casarea sentinţei atacate şi trimiterea cauzei, spre rejudecare, reţinând faptul că instanţa nu a respectat principiul contradictorialităţii prevăzut de dispoziţiile art. 129 pct. 2, precum şi dispoziţiile art. 129 pct. 4 C. proc. civ.
Colegiul jurisdicţional Bacău, prin sentinţa civilă nr. 10 din 8 mai 2003, a admis excepţiile de tardivitate, în emiterea deciziilor şi necompetenţa organului emitent, a admis contestaţiile introduse şi a anulat deciziile de imputare nr. 28, nr. 29, nr. 30 şi nr. 31 din 1 februarie 2002, emise de intimatul Spitalul Municipal Oneşti, reţinând faptul că deciziile de imputare contestate, au fost emise de un organ necompetent şi cu depăşirea termenului de 60 de zile, prevăzut de dispoziţiile legale.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs jurisdicţional, Spitalul Municipal Oneşti, motivat de faptul că termenul de 60 de zile pentru emiterea deciziilor, nu a fost depăşit, pentru că acest termen începe să curgă de la data constatării prejudiciului şi stabilirii răspunderii materiale, iar unitatea a emis deciziile de imputaţie, în termenul legal, iar în ceea ce priveşte necompetenţa unităţii recurente, de a emite decizii, arată faptul că răspunderea materială a fost stabilită de organul ierarhic superior şi că recurenta a dus la îndeplinire Decizia acestui organ.
Curtea de Conturi, secţia jurisdicţională, prin Decizia nr. 576 din 7 octombrie 2003, a admis recursul jurisdicţional, a modificat sentinţa atacată, în sensul că înlătură din dispozitivul sentinţei, menţiunea admiterii excepţiei de tardivitate şi anulează deciziile de imputare nr. 28, nr. 29, nr. 30 şi nr. 31 din 1 februarie 2002, emise de Spitalul Municipal Oneşti.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs, Spitalul Municipal Oneşti, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, motivând faptul că Decizia a fost luată de autoritatea competentă, prin Nota de constatare nr. 368/2002, care a stabilit atât întinderea prejudiciului, cât şi sfera personalului responsabil, iar reclamanta a pus în practică, dispoziţia acestei autorităţi.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, examinând cauza, în raport cu motivele de recurs invocate, Decizia atacată şi dispoziţiile legale incidente în cauză, constată nefondat, recursul declarat şi urmează să-l respingă, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.
În conformitate cu dispoziţiile art. 107 alin. (1) teza finală fostul C. muncii, când plata despăgubirilor urmează a se face de conducătorul unităţii sau de alte persoane încadrate în muncă, de organul ierarhic superior, Decizia de imputare se emite de către acest organ.
Textul de lege instituie o excepţie de la regula potrivit căreia obligarea la plata despăgubirilor, se face prin Decizia de imputare emisă de conducătorul unităţii prejudiciate.
Or, în cauza de faţă, răspunderea materială pentru directorul economic P.E. şi contabilul-şef G.L., trebuia angajată de Direcţia de Sănătate Publică Bacău, iar emiterea deciziilor de imputare trebuia făcută de acest organ, inclusiv pentru ceilalţi contestatori, întrucât fapta a fost săvârşită împreună cu aceştia.
Pentru aceste considerente, recursul declarat va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Spitalul Municipal Oneşti împotriva deciziei nr. 576 din 7 octombrie 2003 a Curţii de Conturi, secţia jurisdicţională, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 2 noiembrie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 7974/2004. Contencios. împotriva deciziei... | ICCJ. Decizia nr. 7984/2004. Contencios → |
|---|
