ICCJ. Decizia nr. 8044/2004. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii 309/2002. Recurs
Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 8044/2004
Dosar nr. 7853/2004
Şedinţa publică din 4 noiembrie 2004
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa atacată cu recurs, sentinţa civilă nr. 465, pronunţată la data de 9 iulie 2004, în dosarul nr. 1191/A/2004, Curtea de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ, a respins acţiunea formulată de reclamantul C.C. împotriva Casei Judeţene de Pensii Olt.
Pentru a pronunţa această soluţie, curtea de apel a reţinut că reclamantul a cerut să-i fie acordate drepturile legale pentru perioada 13 martie 1952 – 30 noiembrie 1953, în care a efectuat a doua parte a stagiului militar, în condiţiile art. 1 din Legea nr. 309/2002, pentru care Casa Judeţeană de Pensii Olt i-a respins cererea.
În motivarea soluţiei de respingere a acţiunii, instanţa de fond a reţinut că prin Decizia de pensionare nr. 61690 din 17 iunie 2004, autoritatea pârâtă i-a recunoscut drepturile pretinse şi i-a acordat, alături de pensie, o indemnizaţie în temeiul prevederilor Legii nr. 309/2002, pentru o perioadă de 1 an, 10 luni şi 15 zile, adică perioada pretinsă de reclamant.
Împotriva acestei soluţii a formulat recurs, reclamantul, susţinând că hotărârea instanţei de fond este nelegală şi netemeinică, pentru următoarele motive:
- instanţa nu a observat că cererea sa pentru acordarea drepturilor vizând perioada 13 martie 1952 – 30 noiembrie 1953, i-a fost respinsă de Casa Judeţeană de Pensii Olt, prin Decizia nr. 5827 din 10 mai 2004;
- a considerat în mod greşit că prin Decizia de pensionare nr. 61690 din 17 iunie 2004, în care apare menţionată o indemnizaţie pentru o perioadă de 1 an, 10 luni şi 15 zile, ar fi fost revizuită Decizia nr. 5827 din 10 mai 2004 şi că perioada menţionată ar fi perioada pretinsă de el în mod separat;
- a confundat perioada 13 martie 1952 – 30 noiembrie 1953, pe care a pretins-o prin acţiune, cu perioada anterioară: 2 mai 1950 – 17 martie 1952, pentru care, într-adevăr Casa Judeţeană de Pensii Olt, prin hotărârea nr. 5109 din 16 februarie 2004, i-a acordat drepturile prevăzute de Legea nr. 309/2002.
Recursul este întemeiat, pentru motivele care vor fi arătate în continuare.
În mod corect a reţinut instanţa de fond, că autoritatea pârâtă i-a acordat drepturile pretinse, prin Decizia de pensionare nr. 61690 din 17 iunie 2004, stabilindu-i recurentului-reclamant, indemnizaţia prevăzută de Legea nr. 309/2002, dar nu a observat că aceasta trebuia să-i fie plătită începând cu luna următoare celei în care s-a formulat cererea.
Astfel fiind, recursul va fi admis pentru acest motiv, iar sentinţa atacată va fi casată şi, pe fond, acţiunea va fi admisă, în sensul că actul administrativ atacat va fi modificat, în sensul că indemnizaţia prevăzută de Legea nr. 309/2002, va fi achitată începând cu 1 aprilie 2004.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de C.C. împotriva sentinţei civile nr. 465 din 9 iulie 2004 a Curţii de Apel Craiova, secţia comercială şi de contencios administrativ.
Casează sentinţa şi în fond, admite acţiunea, în sensul că modifică actul atacat, numai în ceea ce priveşte data acordării drepturilor compensatorii, respectiv, de la 1 aprilie 2004.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 4 noiembrie 2004.
← ICCJ. Decizia nr. 8030/2004. Contencios. împotriva deciziei... | ICCJ. Decizia nr. 8076/2004. Contencios. împotriva deciziei... → |
---|