ICCJ. Decizia nr. 8625/2004. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 8625/2004
Dosar nr. 4233/2004
Şedinţa publică din 30 noiembrie 2004
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 11 decembrie 2003, reclamantul C.E. a solicitat, în contradictoriu cu Casa Judeţeană de Pensii Cluj, anularea hotărârii nr. 11643 din 28 octombrie 2003, emisă de pârâtă şi recunoaşterea calităţii de beneficiar al drepturilor acordate de Legea nr. 189/2000.
În motivarea acţiunii, reclamantul a arătat că familia sa a fost obligată să se refugieze în septembrie 1942, urmare a persecuţiilor etnice, din oraşul Cluj, în oraşul Sighişoara, unde el s-a născut, familia revenind în oraşul de domiciliu, în mai 1945.
Curtea de Apel Cluj, secţia comercială şi de contencios administrativ, prin sentinţa civilă nr. 40 din 18 ianuarie 2004, a admis acţiunea reclamantului, a anulat hotărârea emisă de pârâtă şi a obligat-o pe aceasta, să-i recunoască reclamantului, drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000, pentru perioada 6 septembrie 1943 - 6 martie 1945, cu începere de la 1 august 2003.
Ulterior, admiţând cererea de îndreptare a erorii materiale formulată de reclamant, instanţa a dispus rectificarea erorii invocate, în sensul că perioada refugiului a fost 6 septembrie 1942 - 6 martie 1945.
Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut că părinţii reclamantului au fost obligaţi să se refugieze din Ardealul de Nord, în urma Dictatului de la Viena, iar reclamantul s-a născut în perioada de refugiu, împrejurare în raport cu care este normal să beneficieze de statutul de refugiat, fiind de neconceput ca un copil să aibă un alt regim juridic, decât restul familiei.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs, pârâta Casa Judeţeană de Pensii Cluj, cu motivarea că Legea nr. 189/2000, prevede expres şi limitativ, categoriile de persoane ce beneficiază de prevederile ei, iar intimatul nu se încadrează în nici una dintre ele.
Recursul este nefondat şi urmează a fi respins.
Potrivit dispoziţiilor Legii nr. 189/2000, beneficiază de drepturile conferite de lege, persoanele, cetăţeni români care în perioada 6 septembrie 1940 - 6 martie 1945 au avut de suferit persecuţii din motive etnice, fiind strămutate în alata localitate, decât cea de domiciliu.
Prin HG nr. 127/2002 au fost asimilate persoanelor strămutate, şi cele refugiate.
Textele legale au avut în vedere persecuţia din motive etnice la care au fost suspuse unele persoane de cetăţenie română, fără a face distincţie între părinţi şi copiii născuţi în perioada de refugiu. Traiul în refugiu a avut consecinţe identice, materiale şi morale, vătămătoare, atât asupra părinţilor, cât şi asupra copiilor lor, indiferent că au fost născuşi înainte sau în timpul refugiului.
Cum intimatul-reclamant s-a născut la 1 septembrie 1942, în oraşul Sighişoara, localitate în care se refugiaseră părinţii săi, curtea de apel a apreciat în mod corect că sunt aplicabile dispoziţiile Legii nr. 189/2000.
Pentru considerentele expuse şi faţă de dispoziţiile art. 304 şi 3041 C. proc. civ., recursul va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Casa Judeţeană de Pensii Cluj împotriva sentinţei civile nr. 40 din 13 ianuarie 2004, a Curţii de Apel Cluj, secţia comercială şi de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 30 noiembrie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 8624/2004. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 8626/2004. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
