ICCJ. Decizia nr. 8701/2004. Contencios. Anulare decizie A.N.V. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 8701/2004
Dosar nr. 1500/2004
Şedinţa publică din 3 decembrie 2004
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la Curtea de Apel Iaşi, sub nr. 1504/2003, reclamantul N.V. (lucrător vamal în cadrul Direcţiei Vamale Interjudeţene Iaşi) a chemat în judecată pe pârâta Direcţia Generală a Vămilor, pentru anularea deciziei nr. 158 din 30 ianuarie 2003, emisă de pârâtă şi obligarea acesteia, la plata drepturilor salariale, conform OUG nr. 192/2002, începând cu data de 1 ianuarie 2003.
În motivarea acţiunii, s-a arătat că prin interpretarea greşită a OUG nr. 194/2003, pârâta, prin Decizia contestată, nu a acordat majorarea de 20%, a salariului reclamantului.
Prin sentinţa nr. 218/CA din 24 noiembrie 2003, Curtea de Apel Iaşi a admis în parte acţiunea, a anulat Decizia nr. 158 din 30 ianuarie 2003, emisă de Direcţia Generală a Vămilor şi a dispus acordarea salariului de bază al reclamantului, conform OUG nr. 192/2002, cu modificările prevăzute de Legea nr. 228/2003, începând cu data de 27 mai 2003, respingând cererea reclamantului, privind plata acestor drepturi salariale, pentru perioada 1 ianuarie 2003 - 27 mai 2003.
Pentru a se pronunţa astfel, Curtea a reţinut că potrivit deciziei nr. 2647 din 1 noiembrie 2002 a Direcţiei Generale a Vămilor (emisă în baza Legii nr. 188/1999, modificată şi completată prin OUG nr. 82/2000 şi HG nr. 452/2000), lucrătorii vamali au calitatea de funcţionari publici şi ca urmare, le sunt aplicabile prevederile OUG nr. 192/2002, care reglementează drepturile de natură salarială ale funcţionarilor publici. Această ordonanţă de urgenţă a fost aprobată prin Legea nr. 228/2003 (M. Of. nr. 360/27.05.2003), iar la pct. 9 Anexa nr. II pct. 1 din nota la anexă, se prevede că „salariile de bază ale personalului vamal sunt mai mari cu 20%, faţă de salariile prevăzute la pct. 1, pct. 3, pct. 6 şi pct. 7 lit. b) din prezenta anexă". S-a apreciat ca întemeiată, acţiunea, numai pentru perioada începând cu 27 mai 2003 (data publicării actului normativ, în Monitorul oficial), iar nu şi pentru perioada ianuarie - mai 2003, motivat de faptul că legea nu retroactivează.
În termenul legal, împotriva acestei sentinţe a declarat recurs, pârâta Autoritatea Naţională a Vămilor (fosta Direcţie Generală a Vămilor, conform OUG nr. 90/2003).
Invocând dispoziţiile art. 304 pct. 7 şi 9 C. proc. civ., recurenta a arătat că sentinţa atacată este în parte, netemeinică şi nelegală, deoarece prin anularea deciziei nr. 158 din 30 ianuarie 2003, autoritatea vamală este lipsită de suport legal, pentru plata salariilor personalului vamal, iar faţă de Decizia nr. 882 din 9 iunie 2003, cererea intimatului-reclamant a rămas fără obiect.
Examinându-se cauza, atât în raport cu criticile aduse de recurentă, cât şi în temeiul art. 3041 C. proc. civ., se reţine că nu există motive pentru casarea sau modificarea sentinţei atacate, aceasta fiind temeinică şi legală.
În mod corect, instanţa fondului a anulat ca nelegală, Decizia nr. 158 din 30 ianuarie 2003 a Direcţiei Generale a Vămilor, reţinându-se că s-a adus o vătămare reclamantului - lucrător vamal la Biroul Vamal Albiţa, prin neaplicarea de către autoritatea emitentă, Direcţia Generală a Vămilor, a prevederilor privind majorarea salarială de 20%, a personalului vamal, stabilită prin pct. 1 al Notei la Anexa nr. III a OUG nr. 192/2002, aprobată prin Legea nr. 228/2003.
Salarizarea majorată trebuia efectuată în temeiul dispoziţiilor legale, şi ca atare, nu poate fi primită susţinerea recurentei, că salarizarea personalului vamal nu mai are suport legal pentru anularea deciziei anulate.
În ce priveşte împrejurarea că acţiunea reclamantului ar fi rămas fără obiect prin emiterea deciziei nr. 882 din 9 iunie 2003, nu se poate imputa instanţei, că nu a avut în vedere acest act, din moment ce pe parcursul judecăţii, recurenta-pârâtă nu l-a prezentat, nu şi-a făcut apărări bazate pe această decizie.
Faţă de cele expuse, în temeiul art. 312 C. proc. civ., recursul va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Autoritatea Naţională a Vămilor împotriva sentinţei civile nr. 218/CA din 24 noiembrie 2003 a Curţii de Apel Iaşi, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 3 decembrie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 8697/2004. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 8704/2004. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
