ICCJ. Decizia nr. 8705/2004. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 8705/2004
Dosar nr. 1513/2004
Şedinţa publică din 3 decembrie 2004
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la Curtea de Apel Oradea, secţia comercială şi de contencios administrativ, la 18 noiembrie 2003, reclamantul C.A. a chemat în judecată pe pârâta Casa Judeţeană de Pensii Bihor, solicitând anularea hotărârii nr. 6069 din 10 octombrie 2003, emisă de pârâtă şi obligarea acesteia să-i recunoască calitatea de beneficiar al OG nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările şi completările ulterioare.
În motivarea acţiunii, reclamantul a arătat că s-a refugiat în Ianosda, în august sau septembrie 1943 şi s-a întors după război.
Prin sentinţa civilă nr. 580/CA - PI din 15 decembrie 2003, Curtea de Apel Oradea, secţia comercială şi de contencios administrativ, a admis acţiunea introdusă de reclamantul C.A., împotriva pârâtei Casa Judeţeană de Pensii Bihor, a anulat hotărârea nr. 6069 din 10 octombrie 2003, emisă de pârâtă şi a obligat-o pe aceasta, să-i recunoască reclamantului, calitatea de beneficiar al OG nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările şi completările ulterioare.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de fond a avut în vedere declaraţia martorului audiat, din care rezultă că în perioada 1940 - 1945, reclamantul împreună cu familia sa, au fost refugiaţi din localitatea de domiciliu, din motive etnice.
S-a mai avut în vedere şi xerocopia extrasului nr. 2435 din 8 mai 2003, eliberat de Direcţia Judeţeană Bihor a Arhivelor Naţionale, din care rezultă că tatăl reclamantului, C.V., figurează în indexul de evidenţă a refugiaţilor cu nr. fişei 196.
Împotriva sentinţei sus-menţionate a declarat recurs, Casa Judeţeană de Pensii Bihor, care a susţinut că reclamantul nu face dovada unei persecuţii etnice şi nici a situaţiei de strămutare sau de refugiu în altă localitate.
S-a reţinut că din actele depuse la dosar, nu rezultă că tatăl reclamantei a fost însoţit de întreaga familie, în refugiu şi că declaraţiile martorilor sunt neconcludente.
Recursul este întemeiat.
Faţă de neconcordanţele relevate de recurentă, se reţine că hotărârea instanţei de fond este criticabilă în privinţa stabilirii cu exactitate a situaţiei de fapt.
De asemenea, în dispozitivul hotărârii nu este precizată perioada în care reclamantul a fost strămutat, deci perioada în care aceasta beneficiază de drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000, pentru ca hotărârea să poată fi pusă în aplicare (executare).
În temeiul art. 129 alin. (4) şi (5) C. proc. civ. şi art. 312 alin. (5) teza I din acelaşi cod, pentru lămurirea acestor aspecte, se impune admiterea recursului şi casarea sentinţei, cu trimiterea cauzei, spre rejudecare, la aceeaşi instanţă, urmând a se suplimenta probele şi a se răspunde şi celorlalte aspecte relevate de recurenta Casa Judeţeană de Pensii Bihor.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de Casa Judeţeană de Pensii Bihor împotriva sentinţei civile nr. 580/CA - PI din 15 decembrie 2003 a Curţii de Apel Oradea, secţia comercială şi de contencios administrativ.
Casează sentinţa atacată şi trimite cauza, spre rejudecare, aceleiaşi instanţe.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 3 decembrie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 8704/2004. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 8706/2004. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
