ICCJ. Decizia nr. 8740/2004. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 8740/2004
Dosar nr. 1515/2004
Şedinţa publică din 7 decembrie 2004
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea formulată la 10 noiembrie 2003, reclamanta R.L. a solicitat anularea hotărârii nr. 7739/2003, emisă de pârâta Casa Judeţeană de Pensii Bihor şi obligarea pârâtei să-i recunoască calitatea de beneficiară a OG nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, fiind născută în timpul refugiului părinţilor săi, la data de 7 septembrie 1943.
Curtea de Apel Oradea, secţia comercială şi de contencios administrativ, prin sentinţa nr. 590/CA/2003 din 15 decembrie 2003, a admis acţiunea, aşa cum a fost formulată, reţinând că şi copiii născuţi în timpul refugiului părinţilor, au acelaşi statut cu părinţii lor.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs în termen, pârâta.
În motivarea recursului a susţinut că reclamanta nu era născută la data strămutării părinţilor săi şi, ca urmare, nu avea un domiciliu de unde să fi fost strămutată în altă localitate, din motive etnice.
A arătat că legislaţia română nu recunoaşte capacitatea de folosinţă şi nici de domiciliu, în favoarea fătului conceput, singura excepţie fiind cea în care fătul conceput să se fi născut viu, pentru a i se deschide dreptul la moştenire.
Verificând cauza, în funcţie de motivele de recurs formulate, în lumina dispoziţiilor art. 304 pct. 8 şi 9 C. proc. civ., Curtea constată că sentinţa este legală şi temeinică.
Potrivit dispoziţiilor art. 1 lit. c) din OG nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de drepturile conferite de acest act normativ, persoanele de cetăţenie română care, în perioada 6 septembrie 1940 - 6 martie 1945, au avut de suferit persecuţii din motive etnice, fiind strămutate în altă localitate, decât cea de domiciliu.
Prin HG nr. 127/2002, au fost asimilate persoanelor strămutate, şi cele refugiate.
Textele legale au avut în vedere persecuţia din motive etnice, la care au fost supuse unele persoane de cetăţenie română, fără a face distincţie între părinţi şi copiii născuţi în perioada de refugiu. Traiul în refugiu a avut consecinţe identice, materiale şi morale, vătămătoare, atât asupra părinţilor, cât şi asupra copiilor lor, indiferent că au fost născuţi înainte sau în timpul refugiului.
Cum reclamanta s-a născut la data de 7 septembrie 1943, în Bucureşti, unde părinţii săi s-au refugiat din localitatea Răscruci, judeţul Cluj, curtea de apel a apreciat în mod corect că sunt aplicabile dispoziţiile Legii nr. 189/2000.
Cât priveşte susţinerea recurentei, în sensul că legislaţia română nu recunoaşte capacitatea de folosinţă în favoarea fătului conceput, decât pentru recunoaşterea dreptului de moştenire, aceasta nu poate fi primită.
Capacitatea de folosinţă a persoanei fizice începe, în principiu, de la data naşterii, însă de la această regulă există o excepţie, în sensul că drepturile copilului sunt recunoscute de la concepţiune, dacă se naşte viu [art. 7 alin. (2) din Decretul nr. 31/1954].
Pentru considerentele arătate, recursul va fi respins ca nefondat, în cauză neexistând temeiuri de casare de ordine publică, în conformitate cu dispoziţiile art. 306 alin. (2) C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâta Casa Judeţeană de Pensii Bihor împotriva sentinţei nr. 590/CA/2003 – P din 15 decembrie 2003 a Curţii de Apel Oradea, secţia comercială şi de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 7 decembrie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 8739/2004. Contencios. Anulare decizie A.N.V.... | ICCJ. Decizia nr. 8741/2004. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
