ICCJ. Decizia nr. 8744/2004. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 8744/2004
Dosar nr. 1890/2004
Şedinţa publică din 7 decembrie 2004
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Reclamanta G.V. a formulat contestaţie împotriva hotărârii nr. 5337 din 18 iunie 2003, emisă de pârâta Casa de Pensii a municipiului Bucureşti - Comisia de aplicare a Legii nr. 189/2000.
În motivarea contestaţiei a arătat că în mod eronat, pârâta a reţinut, ca fiind perioada de refugiu din Bucovina, 1 iulie 1944 - 6 martie 1945, deoarece a făcut dovada că data de început a refugiului este 1 martie 1944.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ, prin sentinţa civilă nr. 1916 din 17 noiembrie 2003, a admis acţiunea şi a modificat hotărârea atacată, în sensul că perioada pentru care se acordă drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000, este 1 martie 1944 - 6 martie 1945, reţinând că reclamanta a făcut dovada susţinerilor sale.
Împotriva sentinţei a formulat recurs, pârâta Casa de Pensii a municipiului Bucureşti, susţinând în esenţă, că în raport cu dovezile prezentate la data depunerii cererii, de către reclamantă, hotărârea contestată a fost emisă cu respectarea dispoziţiilor legale în materie.
Recursul este nefondat.
Din declaraţiile autentificate ale martorilor A.N. şi L.G. rezultă că reclamanta, împreună cu mama sa, s-a refugiat din Bucovina, locuind în perioada 1 martie 1944 - noiembrie 1950, în localitatea Slatina.
La acestea se adaugă un comunicat din presa vremii, prezentat de reclamantă, din care rezultă că, după lupte grele între trupele germane şi sovietice, oraşul Cernăuţi a fost evacuat la 30 martie 1944.
Cum reclamanta a făcut dovada refugiului său, pentru perioada 1 martie 1944 - 6 martie 1945, în mod corect instanţa i-a admis acţiunea şi a obligat pârâta, să-i recunoască drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000, modificată şi completată, pentru această perioadă.
În consecinţă, faţă de considerentele arătate, se constată că recursul este nefondat şi va fi respins ca atare.
În conformitate cu prevederile art. 274 C. proc. civ., recurenta-pârâtă va fi obligată la plata către intimata-reclamantă, a sumei de 1.000.000 lei, reprezentând onorariu de avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâta Casa de Pensii a municipiului Bucureşti împotriva sentinţei civile nr. 1916 din 17 noiembrie 2003 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ, ca nefondat.
Obligă pe recurenta Casa de Pensii a municipiului Bucureşti, să plătească intimatei G.V., suma de 1.000.000 lei, cheltuieli de judecată.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 7 decembrie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 8743/2004. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 8745/2004. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
