ICCJ. Decizia nr. 8755/2004. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 8755/2004
Dosar nr. 1916/2004
Şedinţa publică din 7 decembrie 2004
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la 29 noiembrie 2003, reclamantul P.T. a solicitat în contradictoriu cu pârâta Casa Judeţeană de Pensii Cluj, anularea hotărârii nr. 7483 din 21 octombrie 2003 şi recunoaşterea calităţii de refugiat, cu acordarea drepturilor prevăzute de OG nr. 105/1994, aprobată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările şi completările ulterioare.
În motivarea acţiunii a susţinut că s-a refugiat împreună cu familia sa, la data de 15 octombrie 1940, din localitatea Vişag, în localitatea Rogojel, de unde s-au reîntors în localitatea de domiciliu, la 15 octombrie 1944.
Curtea de Apel Cluj, secţia comercială şi de contencios administrativ, prin sentinţa civilă nr. 1506 din 10 decembrie 2003, a admis acţiunea, a dispus anularea actului administrativ atacat şi a obligat pe pârâtă, să recunoască reclamantului, calitatea de refugiat pentru perioada 15 octombrie 1940 - 15 octombrie 1944 şi să-i acorde drepturile băneşti, începând cu data de 1 martie 2003.
Instanţa a reţinut că reclamantul, cu actele depuse la dosar, a făcut dovada persecuţiilor etnice, astfel că se încadrează în prevederile art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000.
Împotriva sentinţei a declarat recurs în termen, pârâta, considerând-o nelegală şi netemeinică, susţinând în esenţă, că situaţia reclamantului nu face obiectul Legii nr. 189/2000, întrucât localitatea Vişag se afla sub administraţia statului român, nu era sub ocupaţia regimului austro-ungar.
Examinând hotărârea atacată, în funcţie de motivele de casare invocate şi actele dosarului, se constată că recursul este nefondat.
Prin hotărârea nr. 7483 din 13 februarie 2003, pârâta a admis cererea reclamantului formulată în temeiul Legii nr. 189/2000, cu modificările ulterioare şi i-a stabilit calitatea de beneficiar al acestei legi, pentru perioada 15 octombrie 1940 - 15 octombrie 1944, începând cu data de 1 martie 2003.
Ulterior, prin hotărârea nr. 7483 din 21 octombrie 2003, reexaminând cererea reclamantului, pârâta a anulat hotărârea din 13 februarie 2003, pe motiv că „localitatea de unde s-a refugiat acesta, era în România, deci nu exista motivul persecuţiei etnice.
Or, din probele prezentate de reclamant rezultă, indubitabil, că localitatea de domiciliu al acestuia respectiv acea parte a comunei Vişag, unde se afla gospodăria familiei lui, în perioada septembrie 1940 - octombrie 1944, era sub ocupaţie hortystă.
Astfel, în tabelul nominal cu familiile din satul Vişag, care în perioada menţionată au fost sub ocupaţia statului maghiar, figurează la poziţia 1, P.I., tatăl reclamantului.
Din declaraţiile martorilor C.G. şi M.T., rezultă că reclamantul, împreună cu părinţii săi, s-au refugiat, în perioada octombrie 1940 - octombrie 1944, din localitatea Vişag, comuna Săcuieni, în localitatea Rogojel, comuna Săcuieni, judeţul Cluj.
Prin urmare, reclamantul a făcut dovada că în anul 1940, când avea vârsta de 2 ani, împreună cu familia sa, s-a refugiat din localitatea de domiciliu, unde s-a reîntors în octombrie 1944, astfel că în mod corect prima instanţă i-a admis acţiunea.
În consecinţă, faţă de cele de preced, se constată că recursul este nefondat şi urmează a fi respins ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâta Casa Judeţeană de Pensii Cluj împotriva sentinţei civile nr. 1506 din 10 decembrie 2003 a Curţii de Apel Cluj, secţia comercială şi de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 7 decembrie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 8754/2004. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 8756/2004. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
