ICCJ. Decizia nr. 8751/2004. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 8751/2004
Dosar nr. 1912/2004
Şedinţa publică din 7 decembrie 2004
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la 26 noiembrie 2003, reclamantul M.A. a solicitat instanţei, anularea hotărârii nr. 11448 din 15 octombrie 2003, emisă de Casa Judeţeană de Pensii Cluj, şi obligarea pârâtei să-i recunoască calitatea de beneficiar al OG nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000.
În motivarea acţiunii, a susţinut că are calitatea de persoană refugiată, în sensul actelor normative menţionate, fiind născut în refugiu şi că această situaţie a dovedit-o cu actele pe care le-a prezentat pârâtei.
Curtea de Apel Cluj, secţia comercială şi de contencios administrativ, prin sentinţa civilă nr. 1540 din 15 decembrie 2003, a admis acţiunea, astfel cum a fost formulată.
Instanţa a reţinut că, în cauză, s-a dovedit statutul de refugiaţi a părinţilor reclamantului, astfel că şi acesta, minor fiind, a avut aceeaşi situaţie, potrivit dispoziţiilor art. 100 C. fam. şi art. 14 alin. (1) şi art. 8 din Decretul nr. 31/1954, minorul având acelaşi domiciliu, cu cel al părinţilor săi.
Împotriva sentinţei a declarat recurs, pârâta, susţinând, în esenţă, că reclamantul nu are calitatea de refugiat, nefiind printre persoanele prevăzute de dispoziţiile Legii nr. 189/2000 şi ale HG nr. 127/2002.
S-a mai precizat că în sentinţă sunt invocate dispoziţiile art. 100 C. fam. şi ale art. 14 şi 8 din Decretul nr. 31/1954, acte normative care nu au legătură cu acţiunea.
Recursul este nefondat.
Potrivit dispoziţiilor art. 1 lit. c) din OG nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de drepturile conferite de acest act normativ, persoanele de cetăţenie română care, în perioada 6 septembrie 1940 - 6 martie 1945, au avut de suferit persecuţii din motive etnice, fiind strămutate în altă localitate, decât cea de domiciliu.
Prin HG nr. 127/2002, au fost asimilate persoanelor strămutate, şi cele refugiate.
Textele legale au avut în vedere persecuţia din motive etnice, la care au fost supuse unele persoane de cetăţenie română, fără a face distincţie între părinţi şi copiii născuţi în perioada de refugiu. Traiul în refugiu a avut consecinţe identice, materiale şi morale, vătămătoare, atât asupra părinţilor, cât şi asupra copiilor lor, indiferent că au fost născuţi înainte sau în timpul refugiului.
Cum reclamantul s-a născut la 21 mai 1942, în localitatea Deva, unde părinţii săi s-au refugiat din oraşul Dej, curtea de apel a apreciat în mod corect că sunt aplicabile dispoziţiile Legii nr. 189/2000.
Cât priveşte invocarea în considerentele sentinţei, a dispoziţiilor art. 100 C. fam., ale art. 14 alin. (1) şi art. 8 din Decretul nr. 31/1954, acte normative în vigoare la data emiterii Legii nr. 189/2000, aceasta nu este concludentă cauzei.
În consecinţă, pentru considerentele arătate, recursul va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâta Casa Judeţeană de Pensii Cluj împotriva sentinţei civile nr. 1540 din 15 decembrie 2003 a Curţii de Apel Cluj, secţia comercială şi de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 7 decembrie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 8750/2004. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 8752/2004. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
