ICCJ. Decizia nr. 8771/2004. Contencios. Anulare Hotărâre Guvern. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 8771/2004
Dosar nr. 1098/2003
Şedinţa publică din 7 decembrie 2004
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la 15 mai 2002, la Tribunalul Dolj, reclamanta C.F. a chemat în judecată Ministerul Educaţiei şi Cercetării, Consiliul Judeţean Dolj şi Şcoala Giurgiţa solicitându-se ca prin hotărârea ce se va pronunţa, să fie obligaţi intimaţii, la plata drepturilor băneşti reprezentând indemnizaţia de 40%, acordată conform HG nr. 769/1998 şi art. 48 alin. (2) din Legea nr. 128/1997.
În motivarea acţiunii, contestatoarea arată că este cadru didactic la Şcoala Giurgiţa, până la 28 martie 2002 a beneficiat de o indemnizaţie de 40% din salariul de bază şi că prin HG nr. 167/2002, acest spor a fost diminuat nejustificat, la 5%.
Tribunalul Dolj, secţia conflicte de muncă şi litigii de muncă, prin sentinţa nr. 673 din 5 iunie 2002, a respins acţiunea, ca neîntemeiată.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs, R.C., ca reprezentant al membrilor de sindicat din Uniunea Sindicatelor Independente din Învăţământ Dolj, susţinând că Ministerul Educaţiei şi Cercetării a defavorizat judeţul Dolj, în comparaţie cu alte judeţe.
Curtea de Apel Craiova, secţia litigii de muncă, prin sentinţa nr. 1980 din 4 octombrie 2002, a admis recursul, a casat sentinţa şi a trimis cauza, spre rejudecare, în primă instanţă, la Curtea de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ, reţinând că reclamanta a înţeles să conteste HG nr. 167/2002 şi actele premergătoare acesteia, astfel că acţiunea priveşte un act administrativ emis de o autoritate publică centrală, pentru care competenţa revine secţiei de contencios administrativ.
Procedând la judecarea cauzei, ca instanţă de fond, Curtea de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ, cu citarea şi a Guvernului României şi Inspectoratului Şcolar al judeţului Dolj, a respins acţiunea, prin sentinţa nr. 560 din 12 decembrie 2002, reţinând că prin HG nr. 769/1998 s-a aprobat o altă diferenţiere a indemnizaţiei pentru cadrele didactice, din zonele ce intră în sfera de cuprindere a art. 49 alin. (2) din Legea nr. 128/1997, în limitele prevăzute de lege.
Mai reţine că s-a urmărit stimularea cadrelor didactice calificate, de a locui şi presta activităţi în zone mai puţin atractive sau cu condiţii grele de trai şi că prin emiterea HG nr. 167/2002, nu se încalcă dreptul deja câştigat în baza HG nr. 769/1998, ci se dispune pentru viitor.
Uniunea Sindicatelor Independente din Învăţământ, în calitate de reprezentant al reclamantei, prin preşedintele acesteia, R.C., a declarat recurs împotriva ultimei sentinţe, susţinând că este nelegală şi netemeinică.
Consideră că drepturile salariale erau deja câştigate şi că HG nr. 167/2002 este discriminatorie, prin măsura stabilirii procentului între 5 - 12%, faţă de procentul de 5 - 80% prevăzut de Legea nr. 128/1997, în acest fel nefiind stimulate cadrele didactice calificate, să se stabilească în zone mai puţin atractive.
Menţionează şi că nu au fost consultate sindicatele, în luarea acestei hotărâri şi că, în baza aceloraşi criterii şi condiţii similare, altor judeţe le-au fost alocate fonduri salariale mai mari, respectiv procente mai mari.
Consiliul Judeţean Dolj a formulat întâmpinare la cererea de recurs, prin care invocă excepţia lipsei calităţii procesuale pasive, susţinând că are calitate procesuală pasivă emitentul actului, şi că între Consiliul Judeţean Dolj şi reclamantă nu există raporturi juridice, pentru că unităţile de învăţământ nu îi sunt subordonate.
Referitor la fondul cauzei, arată că HG nr. 167/2002 este legală, fiind dată în aplicarea Legii nr. 128/1997.
Şi Ministerul Educaţiei şi Cercetării a depus întâmpinare, prin care a invocat excepţia lipsei procedurii prealabile administrative, considerând că reclamanta nu a respectat dispoziţiile art. 5 din Legea nr. 29/1990, în sensul de a face dovada formulării unei cereri, anterior introducerii acţiunii, la Guvernul României sau la Ministerul Educaţiei şi Cercetării, în vederea anulării HG nr. 167/2002.
În ce priveşte fondul cauzei, s-a menţionat că hotărârea atacată este legală, dată în baza art. 49 alin. (2) din Legea nr. 128/1997, ţinându-se cont de influenţa factorilor economici şi sociali ai localităţilor, condiţii ce determină încadrarea acestora într-o anumită zonă.
Având în vedere caracterul dirimant al excepţiilor invocate, în raport cu art. 137 C. proc. civ., Curtea le-a analizat în prealabil.
Referitor la excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Consiliului Judeţean Dolj, se va reţine că este întemeiată, deoarece prin acţiune s-a solicitat anularea unei hotărâri a Guvernului, iar aplicarea ei nu intră în atribuţiile Consiliului Judeţean Dolj, acesta neavând nici un raport juridic cu Şcoala Giurgiţa sau cu alte unităţi de învăţământ.
Curtea constată că există identitate între persoana reclamantei şi persoana care este titular al dreptului în raport juridic dedus judecăţii (calitate procesuală activă), dar, pe de altă parte, nu există identitate între persoana pârâtului şi cel obligat în acelaşi raport juridic (calitate procesuală pasivă), respectiv Consiliul Judeţean Dolj, nefăcându-se dovada încălcării dreptului pretins.
Întemeiată este şi excepţia lipsei procedurii prealabile.
Întrucât priveşte o cerinţă pentru declanşarea procedurii judiciare, deci pentru sesizarea instanţei, excepţia lipsei procedurii prealabile este o excepţie de fond, peremtorie şi absolută, norma care o reglementează, fiind imperativă.
În acest sens legiuitorul nu a lăsat la latitudinea părţii interesate sau a ambelor părţi, dacă efectuează sau nu procedura prealabilă, ci a condiţionat sesizarea instanţei, de îndeplinirea ei.
Conform dispoziţiilor art. 5 alin. (1) din Legea nr. 29/1990, a contenciosului administrativ: „înainte de a cere instanţei, anularea actului sau obligarea la eliberarea lui, cel care se consideră vătămat, se va adresa pentru apărarea dreptului său, în termen de 30 de zile de la data când i s-a comunicat actul administrativ sau la expirarea termenului prevăzut la art. 1 alin. (2), autorităţii emitente, care este obligată să rezolve reclamaţia, în termen de 30 de zile de la aceasta".
Potrivit art. 109 alin. (2) C. proc. civ.: „În cazurile anume prevăzute de lege, sesizarea instanţei competente se poate face, numai după îndeplinirea unei proceduri prealabile, în condiţiile stabilite de acea lege", iar conform art. 18 din Legea nr. 29/1990, dispoziţiile Codului de procedură civilă completează pe cele ale Legii contenciosului administrativ nr. 29/1990.
În cauză însă, recurenta-reclamantă nu a făcut dovada îndeplinirii procedurii prealabile reglementată de art. 5 Legea nr. 29/1990, în sensul de a se adresa Guvernului României, înainte de introducerea acţiunii iniţiale, pentru a solicita anularea sau modificarea HG nr. 167/2002, lipsind, astfel, condiţia de exerciţiu a acţiunii. Se constată, astfel, că acţiunea fiind inadmisibilă, se impunea respingerea acesteia ca atare.
Cu toate că instanţa de fond a respins acţiunea, urmărind fondul pricinii, în raport cu motivele expuse mai sus, în temeiul art. 299 şi 312 C. proc. civ., Curtea admiţând excepţiile invocate, va respinge recursul, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de C.F. împotriva sentinţei civile nr. 560 din 12 decembrie 2002 a Curţii de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 7 decembrie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 8767/2004. Contencios. Anulare măsură de... | ICCJ. Decizia nr. 8774/2004. Contencios. Anulare Hotărâre... → |
|---|
