ICCJ. Decizia nr. 8767/2004. Contencios. Anulare măsură de suspendare a dreptului de folosire a paşaportului. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 8767/2004
Dosar nr. 8052/2004
Şedinţa publică din 7 decembrie 2004
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
La data de 25 februarie 2004, P.G., V.M. şi A.F. au chemat în judecată Ministerul Administraţiei şi Internelor - Direcţia Generală de Evidenţă Informatizată a Persoanelor şi Serviciul de Evidenţă Informatizată a Persoanei Botoşani, solicitând obligarea acestor autorităţi publice, la înlăturarea măsurii de suspendare a dreptului de folosire a paşaportului, până la 9 octombrie 2007 şi respectiv, 8 octombrie 2008, pentru primul reclamant.
În subsidiar, reclamanţii au cerut reducerea termenului de suspendare a acelui drept, la minimul prevăzut de art. 14 lit. e) din OG nr. 65/1997, modificată şi completată prin OG nr. 87/2003.
În motivarea acţiunii, ei au arătat că în timp ce se aflau în Belgia, în scopul achiziţionării unui autoturism, au fost reţinuţi, fără nici un motiv, de poliţia belgiană care, ulterior, i-a returnat în România.
Au precizat că, deşi în ultima perioadă au ieşit din România, de mai multe ori, s-au încadrat în termenul legal de şedere şi nu au săvârşit fapte antisociale, la data de 8 octombrie 2003, funcţionarii Ministerului Administraţiei şi Internelor au suspendat dreptul de folosire a paşaportului, pentru o perioadă de 5 ani, pentru P.G. şi V.M. şi, respectiv, 4 ani, pentru A.F.
Plângerea adresată împotriva acestei măsuri şi în vederea restituirii paşapoartelor, a fost respinsă, cu ignorarea prevederilor art. 25 din Constituţia României şi a împrejurării că reclamantul A.F. are doar 15 ani, fiind la prima ieşire din ţară.
Curtea de Apel Suceava, secţia comercială şi de contencios administrativ, prin sentinţa civilă nr. 226 din 8 septembrie 2004, a respins acţiunea, ca neîntemeiată.
Instanţa a reţinut că această soluţie se impune, deoarece prin declaraţiile date pe propria răspundere, la 8 octombrie 2003, reclamanţii au recunoscut că au fost returnaţi din Belgia.
Măsura de suspendare a dreptului de folosire a paşapoartelor se justifică în atare situaţie, indiferent de motivele care au stat la baza returnării, iar pe de altă parte, faţă de fapta reţinută în sarcina celor trei reclamanţi, s-a apreciat că durata suspendării a fost corect stabilită de pârâţi.
Împotriva sentinţei au declarat recurs, reclamanţii P.G.,V.M. şi A.F.
Recurenţii au susţinut că în mod eronat prima instanţă a luat în considerare declaraţiile care le-au fost date spre semnare, de către personalul Aeroportului Bucureşti - Otopeni, fără explicarea conţinutului şi valorii lor juridice. Că în realitate, nici unul din membrii familiei nu a comis fapte ilegale pe teritoriul vreunui stat european şi oricum, faţă de A.F., măsura are caracter abuziv, de vreme ce acesta este la prima ieşire din ţară şi în vârstă de numai 15 ani.
Recursul este nefondat.
Potrivit art. 14 lit. e) din OG nr. 65/1997, privind regimul paşapoartelor, astfel cum a fost modificată şi completată prin OG nr. 84/2003, măsura restrictivă a suspendării dreptului de folosire a paşaportului, pe o durată cuprinsă între 1 an şi 5 ani, poate fi luată şi împotriva persoanelor returnate în baza acordurilor de readmisie încheiate de România, cu alte state şi a cetăţenilor români care au fost returnaţi din state, cu care România nu a încheiat acorduri de readmisie, indiferent de motive, ori care au depăşit termenele de şedere în statele în care au călătorit, stabilite prin acordurile sau convenţiile încheiate cu acestea.
Aplicaţiunea normei juridice precitate a fost făcută corect în speţă, atât de organele specializate ale Ministerului Administraţiei şi Internelor, cât şi de prima instanţă.
În adevăr, cum deja s-a arătat, faptul returnării reclamanţilor, la data de 8 octombrie 2003, din Belgia, în România, nu este contestat de aceştia. El rezultă, de altfel, şi din menţiunea făcută în talonul de returnare şi multiplele vize aplicate pe paşapoarte.
În plus, notele întocmite de Direcţia Generală de Paşapoarte, aprobate de directorul general şi anexate, ca acte noi, în dosarul de recurs, atestă faptul că la 19 octombrie 2000, împotriva lui V.M., s-a dispus măsura returnării din Anglia, iar împotriva lui P.G., o măsură similară din partea autorităţilor engleze şi celor austriece, la datele de 29 iulie 2000 şi 15 august 2002.
Prin urmare, existau temeiuri suficiente pentru a se constata legalitatea măsurii aplicate acestor doi reclamanţi, inclusiv în privinţa duratei de suspendare a dreptului de folosire a paşaportului, care nu este exagerată.
Referitor la reclamantul A.F., din comunicarea făcută cu adresa nr. 3323403 din 30 noiembrie 2004, a Direcţiei Generale de Paşapoarte, Serviciul de Evidenţă Informatizată a Persoanei al judeţului Botoşani, rezultă că în urma reanalizării situaţiei, s-a hotărât anularea măsurii de suspendare a dreptului de folosire a paşaportului, începând cu data de 9 octombrie 2004.
Se constată, aşadar, că faţă de acest reclamant, acţiunea în contencios administrativ a rămas fără obiect, prin anularea actului administrativ dedus judecăţii, dispusă de însăşi autoritatea publică competentă.
Având în vedere considerentele expuse, în cele ce preced şi inexistenţa în cauză a unor motive de casare, de ordine publică, urmează a se respinge recursul declarat de reclamanţi.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanţii P.G., V.M. şi A.F. împotriva sentinţei nr. 226 din 18 septembrie 2004 a Curţii de Apel Suceava, secţia comercială şi de contencios administrativ.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 7 decembrie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 8765/2004. Contencios. Anulare somaţie... | ICCJ. Decizia nr. 8771/2004. Contencios. Anulare Hotărâre... → |
|---|
