ICCJ. Decizia nr. 8776/2004. Contencios
| Comentarii |
|
Prin acțiunea înregistrată la 15 mai 2002, la Tribunalul Dolj, reclamanta V.D. a chemat în judecată Ministerul Educației și Cercetării, Consiliul Județean Dolj și Școala Giurgița, solicitându-se ca prin hotărârea ce se va pronunța, să fie obligați intimații, la plata drepturilor bănești, reprezentând indemnizația de 40%, acordată conform H.G. nr. 769/1998 și art. 48 alin. (2) din Legea nr. 128/1997.
în motivarea acțiunii, contestatoarea arată că este cadru didactic la Școala Giurgița, până la 28 martie 2002 a beneficiat de o indemnizație de 40% din salariul de bază și că prin H.G. nr. 167/2002, acest spor a fost diminuat nejustificat, la 5%.
Tribunalul Dolj, secția conflicte de muncă și litigii de muncă, prin sentința nr. 676 din 5 iunie 2002, a respins acțiunea, ca neîntemeiată.
împotriva acestei sentințe a declarat recurs, R.C., ca reprezentant al membrilor de sindicat din Uniunea Sindicatelor Independente din învățământ Dolj, susținând că Ministerul Educației și Cercetării a defavorizat județul Dolj, în comparație cu alte județe.
Curtea de Apel Craiova, secția litigii de muncă, prin sentința nr. 1983 din 4 octombrie 2002, a admis recursul, a casat sentința și a trimis cauza, spre rejudecare, în primă instanță, la Curtea de Apel Craiova, secția de contencios administrativ, reținând că reclamanta a înțeles să conteste H.G. nr. 167/2002 și actele premergătoare acesteia, astfel că acțiunea privește un act administrativ emis de o autoritate publică centrală, pentru care competența revine secției de contencios administrativ a Curții de Apel Craiova.
Procedând la judecarea cauzei, ca instanță de fond, Curtea de Apel Craiova, secția de contencios administrativ, cu citarea și a Guvernului României și Inspectoratului Școlar al județului Dolj, a respins acțiunea, prin sentința nr. 563 din 12 decembrie 2002, reținând că prin H.G. nr. 769/1998, s-a aprobat o altă diferențiere a indemnizației, pentru cadrele didactice din zonele ce intră în sfera de cuprindere a art. 49 alin. (2) din Legea nr. 128/1997, în limitele prevăzute de lege.
Mai reține că s-a urmărit stimularea cadrelor didactice calificate, de a locui și presta activități în zone mai puțin atractive sau cu condiții grele de trai și că prin emiterea H.G. nr. 167/2002, nu se încalcă dreptul deja câștigat în baza H.G. nr. 769/1998, ci se dispune pentru viitor.
Uniunea Sindicatelor Independente din învățământ, în calitate de reprezentant al reclamantei, prin președintele acesteia R.C., a declarat recurs împotriva ultimei sentințe, susținând că este nelegală și netemeinică.
Consideră că drepturile salariale erau deja câștigate și că H.G. nr. 167/2002 este discriminatorie, prin măsura stabilirii procentului între 5 - 12%, față de procentul de 5 - 80%, prevăzut de Legea nr. 128/1997, în acest fel nefiind stimulate cadrele didactice calificate, să se stabilească în zone mai puțin atractive.
Menționează și că nu au fost consultate sindicatele în luarea acestei hotărâri și că, în baza acelorași criterii și condiții similare, altor județe le-au fost alocate fonduri salariale mai mari, respectiv procente mai mari.
Consiliul Județean Dolj a formulat întâmpinare la cererea de recurs, prin care invocă excepția lipsei calității procesuale pasive, susținând că are calitate procesuală pasivă emitentul actului, și că între Consiliul Județean Dolj și reclamantă nu există raporturi juridice, pentru că unitățile de învățământ nu îi sunt subordonate.
Referitor la fondul cauzei, arată că H.G. nr. 167/2002 este legală, fiind dată în aplicarea Legii nr. 128/1997.
întâmpinare a depus și Ministerul Educației și Cercetării, care invocă excepția lipsei procedurii prealabile administrative, considerând că reclamanta nu a respectat dispozițiile art. 5 din Legea nr. 29/1990, în sensul de a face dovada formulării unei cereri, anterior introducerii acțiunii, la Guvernul României sau la Ministerul Educației și Cercetării, în vederea anulării H.G. nr. 167/2002.
în ce privește fondul cauzei, menționează că hotărârea atacată este legală, dată în baza art. 49 alin. (2) din Legea nr. 128/1997, ținându-se cont de influența factorilor economici și sociali ai localităților, condiții ce determină încadrarea acestora într-o anumită zonă.
Având în vedere caracterul dirimant al excepțiilor invocate, în raport cu art. 137 C. proc. civ., Curtea le-a analizat în prealabil.
Referitor la excepția lipsei calității procesuale pasive a Consiliului Județean Dolj, se va reține că este întemeiată, deoarece prin acțiune s-a solicitat anularea unei hotărâri a Guvernului, iar aplicarea ei nu intră în atribuțiile Consiliului Județean Dolj, acesta neavând nici un raport juridic cu Școala Giurgița sau cu alte unități de învățământ.
Curtea a constatat că există identitate între persoana reclamantului și persoana care este titular al dreptului în raport juridic dedus judecății (calitate procesuală activă), dar, pe de altă parte, nu există identitate între persoana pârâtului și cel obligat în același raport juridic (calitate procesuală pasivă), respectiv Consiliul Județean Dolj, nefăcându-se dovada încălcării dreptului pretins.
întemeiată este și excepția lipsei procedurii prealabile.
întrucât privește o cerință pentru declanșarea procedurii judiciare, deci pentru sesizarea instanței, excepția lipsei procedurii prealabile este o excepție de fond, peremtorie și absolută, norma care o reglementează fiind imperativă.
în acest sens, legiuitorul nu a lăsat la latitudinea părții interesate sau a ambelor părți, dacă efectuează sau nu procedura prealabilă, ci a condiționat sesizarea instanței, de îndeplinirea ei.
Conform dispozițiilor art. 5 alin. (1) din Legea nr. 29/1990, a contenciosului administrativ: "înainte de a cere instanței, anularea actului sau obligarea la eliberarea lui, cel care se consideră vătămat, se va adresa pentru apărarea dreptului său, în termen de 30 de zile de la data când i s-a comunicat actul administrativ sau la expirarea termenului prevăzut la art. 1 alin. (2), autorității emitente, care este obligată să rezolve reclamația, în termen de 30 de zile de la aceasta".
Potrivit art. 109 alin. (2) C. proc. civ.: "în cazurile anume prevăzute de lege, sesizarea instanței competente se poate face, numai după îndeplinirea unei proceduri prealabile, în condițiile stabilite de acea lege", iar conform art. 18 din Legea nr. 29/1990, dispozițiile Codului de procedură civilă completează pe cele ale Legii contenciosului administrativ nr. 29/1990.
în cauză însă, recurenta-reclamantă nu a făcut dovada îndeplinirii procedurii prealabile reglementată de art. 5 Legea nr. 29/1990, în sensul de a se adresa Guvernului României, înainte de introducerea acțiunii inițiale, pentru a solicita anularea sau modificarea H.G. nr. 167/2002, lipsind astfel, condiția de exercițiu a acțiunii, se constată că acțiunea este inadmisibilă, impunându-se respingerea acesteia ca atare.
Cu toate că instanța de fond a respins acțiunea, urmărind fondul pricinii, în raport cu motivele expuse mai sus, în temeiul art. 299 și 312 C. proc. civ., a admis excepțiile invocate și a respins recursul.
| ← ICCJ. Decizia nr. 8777/2004. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 8780/2004. Contencios → |
|---|
