ICCJ. Decizia nr. 8992/2004. Contencios
| Comentarii |
|
Prin acțiunea înregistrată la 8 aprilie 2004, reclamantul Z.V. a solicitat în contradictoriu cu Casa Județeană de Pensii Botoșani, anularea hotărârii nr. 1371 din 19 ianuarie 2004, emisă de pârâtă și recunoașterea calității de beneficiar al Legii nr. 189/2000, motivând că a avut statutul de persoană refugiată din motive etnice.
Curtea de Apel Suceava, secția comercială și de contencios administrativ, prin sentința nr. 113 din 5 mai 2004, a respins acțiunea reclamantului.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că reclamantul s-a refugiat din localitatea de domiciliu, Desca, în comuna Vulcan, județul Dâmbovița, ca urmare a înaintării trupelor sovietice pe acest teritoriu, în cadrul operațiunilor militare ce au avut loc în a doua parte a războiului și nu ca urmare a unor persecuții etnice, astfel încât, în cauză nu sunt incidente dispozițiile art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000.
împotriva acestei sentințe a declarat recurs, reclamantul, solicitând casarea hotărârii și pe fond, admiterea acțiunii.
Recurentul a susținut, în motivarea recursului, că motivul real al refugiului a fost teama de persecuțiile etnice la care ar fi fost supus de către armata sovietică, datorită originii germane a mamei sale.
Recursul este nefondat și urmează a fi respins, pentru următoarele considerente:
Instanța de fond a apreciat în mod corect că refugiul recurentului s-a produs ca urmare a înaintării trupelor sovietice pe teritoriul României. Cum Legea nr. 189/2000 se aplică numai persoanelor a căror refugiu s-a produs urmare a persecuțiilor etnice la care au fost supuse de regimurile străine instaurate în România, în perioada 6 septembrie 1940 - 6 martie 1945, este evident că situația recurentului nu intră sub incidența acestor dispoziții și el nu poate beneficia de drepturile acordate de Legea nr. 189/2000.
| ← ICCJ. Decizia nr. 8988/2004. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 9018/2004. Contencios → |
|---|
