ICCJ. Decizia nr. 878/2004. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV
Decizia nr. 878/2004
Dosar nr. 3779/2003
Şedinţa publică din 2 martie 2004
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
La data de 5 mai 2003, B.G. a solicitat ca în contradictoriu cu Casa Judeţeană de Pensii Maramureş, să se dispună modificarea hotărârii nr. 925 din 27 martie 2003, emisă de către Comisia pentru aplicarea Legii nr. 189/2000, în sensul de a i se acorda drepturile pretinse, începând cu data de 16 iulie 2001, în loc de 1 decembrie 2002, cum s-a prevăzut în dispozitivul acelei hotărâri.
În motivarea acţiunii, reclamantul a arătat că, deşi a depus actele doveditoare ale calităţii sale de persoană refugiată, anterior lunii iulie 2001, prin hotărârea atacată, s-a stabilit că drepturile se acordă cu începere de la 1 decembrie 2002, pentru perioada 15 septembrie 1940 – 6 martie 1945.
În drept, el a invocat prevederile art. 6 din HG nr. 127/2002, privind aprobarea Normelor pentru aplicarea prevederilor OG nr. 105/1999.
Curtea de Apel Cluj, secţia comercială şi de contencios administrativ, învestită cu soluţionarea cauzei, ca efect al declinării competenţei, dispusă de Tribunalul Maramureş, prin sentinţa civilă nr. 942 din 28 august 2003, a admis acţiunea, astfel cum a fost formulată.
Instanţa a reţinut că o atare soluţie se impune, deoarece prima cerere a reclamantului a fost înregistrată la data de 16 iulie 2001, fapt recunoscut de intimată, prin întâmpinare.
De asemenea, că potrivit art. 5 din HG nr. 127/2002, în cazul aprobării cererilor, indemnizaţiile se acordă începând cu data de întâi a lunii următoare depunerii cererii care, în speţă este 16 iulie 2001, şi nu 1 decembrie 2002.
Împotriva sentinţei a declarat recurs pârâta Casa Judeţeană de Pensii Maramureş.
Recurenta a susţinut că în mod eronat prima instanţă a admis acţiunea şi a stabilit o dată anterioară pentru acordarea drepturilor pretinse de reclamant, din moment ce prima sa cerere nu a fost dovedită.
Că, potrivit art. 6 din Normele metodologice aprobate prin HG nr. 127/2002, data de 16 iulie 2001 se aplică persoanelor care au depus cereri în intervalul 1 aprilie – 15 iulie 2001, deci nicidecum ea nu este incidentă în cazul reclamantului.
Critica este neîntemeiată.
În conformitate cu dispoziţiile art. 5 ale hotărârii guvernamentale mai sus menţionate, în cazul aprobării cererilor pentru recunoaşterea calităţii de beneficiar al drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000, indemnizaţiile se acordă începând cu data de 16 iulie 2001.
Potrivit art. 6 din acelaşi act normativ, în cazul titularilor care au depus cereri în intervalul 1 aprilie 2001 – 15 iulie 2001, indiferent dacă acestea au fost sau nu respinse pentru tardivitate, indemnizaţiile se vor acorda cu începere din data de 16 iulie 2001.
În speţă, Curtea de apel a reţinut în mod judicios că o primă cerere a reclamantului B.G. s-a înregistrat la data de 16 iulie 2001, fapt recunoscut şi de pârâtă.
Respingerea acelei cereri de către comisia sesizată, nu justifică, însă, acordarea drepturilor cu începere de la 1 decembrie 2002, prin hotărârea adoptată ulterior [data stabilită în raport cu data depunerii noii cereri].
Ţinând seama de această împrejurare şi apreciind că s-a făcut în cauză o corectă aplicare a normelor juridice precitate, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va respinge recursul, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Casa Judeţeană de Pensii Maramureş împotriva sentinţei civile nr. 942 din 28 august 2003, a Curţii de Apel Cluj, secţia comercială şi de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţã publică, astăzi 2 martie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 877/2004. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 879/2004. Contencios → |
|---|
