ICCJ. Decizia nr. 881/2004. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV
Decizia nr. 881/2004
Dosar nr. 3782/2003
Şedinţa publică din 2 martie 2004
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Reclamantul P.I. a chemat în judecată pe pârâta Casa Judeţeană de Pensii Maramureş, solicitând anularea hotărârii nr. 1402 din 23 iunie 2003 şi obligarea acesteia să-i acorde drepturile prevăzute de OG nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000.
În motivarea acţiunii a susţinut că are calitatea de persoană refugiată, în sensul actelor normative menţionate, fiind născută în refugiu.
Curtea de Apel Cluj, secţia comercială şi de contencios administrativ, prin sentinţa civilă nr. 996 din 4 septembrie 2003, a admis acţiunea, a dispus anularea hotărârii şi a obligat pe pârâtă să-i recunoască reclamantului, calitatea de refugiat în perioada 27 noiembrie 1942 – 6 martie 1945 şi să-i acorde drepturile băneşti prevăzute de OG nr. 105/1999, aprobată prin Legea 189/2000, cu modificările ulterioare, începând cu data de 1 iunie 2003.
Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut că reclamantul a făcut dovada, cu actele prezentate, că s-a născut în perioada în care părinţii săi s-au aflat în refugiu.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs pârâta, susţinând, în esenţă, că instanţa a apreciat greşit starea de fapt şi a făcut o greşită aplicare a legii.
Examinând sentinţa atacată, în raport cu criticile formulate, probele administrate şi dispoziţiile legale incidente cauzei, se constată că recursul este nefondat.
Potrivit dispoziţiilor art. 1 lit. c) din OG nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de drepturile conferite de acest act normativ, persoanele de cetăţenie română care, în perioada 6 septembrie 1940 – 6 martie 1945, au avut de suferit persecuţii din motive etnice, fiind strămutate în altă localitate, decât cea de domiciliu.
Prin HG nr. 127/2000 au fost asimilate persoanelor strămutate, şi cele refugiate.
Textele legale au avut în vedere persecuţii din motive etnice la care au fost supuse unele persoane de cetăţenie română, fără a face distincţie între părinţi şi copiii născuţi în perioada de refugiu. Nu există nici o raţiune pentru care copiilor născuţi în timpul refugiului părinţilor, să nu li se acorde drepturile prevăzute de OG nr. 105/1999, soluţia instanţei de fond fiind echitabilă.
Cum reclamantul s-a născut la 27 noiembrie 1942, în localitatea Sadova – Storoinet (fosta U.R.S.S.), unde se refugiaseră părinţii săi, din localitatea Scărişoara Nouă, judeţul Satu Mare, Curtea de apel a apreciat în mod corect că acestuia îi sunt aplicabile dispoziţiile art. 3 din Legea nr. 189/2000.
În consecinţă, faţă de cele ce preced, se constată că hotărârea primei instanţe este legală şi temeinică, iar recursul fiind nefondat, se va respinge ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Casa Judeţeană de Pensii Maramureş, împotriva sentinţei civile nr. 996 din 4 septembrie 2003, a Curţii de Apel Cluj, secţia comercială şi de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 2 martie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 880/2004. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 882/2004. Contencios → |
|---|
