ICCJ. Decizia nr. 8850/2004. Contencios. Anulare act control financiar. Recurs
Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 8850/2004
Dosar nr. 3026/2004
Şedinţa publică din 9 decembrie 2004
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa atacată cu recurs, sentinţa civilă nr. 189, pronunţată la data de 28 octombrie 2003, în dosarul nr. 3653/2003, Curtea de Apel Bacău, secţia comercială şi de contencios administrativ, a admis contestaţia formulată de reclamanta SC C.I. SRL Bacău şi a anulat Decizia nr. 255 din 11 august 2003, emisă de ministerul pârât.
Pentru a pronunţa această soluţie, curtea de apel a reţinut, în esenţă următoarele:
Prin cererea înregistrată sub nr. 4512 din 19 decembrie 2001, la aceeaşi instanţă, reclamanta a contestat Decizia nr. 1793 din 5 noiembrie 2001, emisă de Ministerul Finanţelor Publice, iar prin sentinţa civilă nr. 7 din 22 ianuarie 2002, curtea de apel a desfiinţat pct. 1 al deciziei contestate, care a fost trimisă, pentru a fi soluţionată pe fond, de către ministerul pârât.
Ministerul Finanţelor Publice, prin Decizia nr. 255 din 11 august 2003, s-a dezînvestit şi a trimis cauza, pentru soluţionare pe fond, la Direcţia Generală a Finanţelor Publice Bacău, ministerul pârât reţinând că, în raport cu valoarea obiectului contestaţiei, nu este competent să soluţioneze cauza.
Admiţând contestaţia, curtea de apel a motivat, în esenţă, să aducă la îndeplinire dispoziţiile unei hotărâri judecătoreşti irevocabile şi să soluţioneze contestaţia pe fond.
Împotriva acestei soluţii a formulat recurs, Direcţia Generală a Finanţelor Publice Bacău, în numele Ministerului Finanţelor Publice şi în nume propriu, invocând prevederile art. 304 pct. 9 şi susţinând, în esenţă, că instanţa de fond a aplicat greşit prevederile OUG nr. 13/2001 şi HG nr. 1296/2001.
Recursul este nefondat.
Este necontestat că prin sentinţa civilă nr. 7 din 22 iunie 2002, pronunţată de Curtea de Apel Bacău, secţia comercială şi de contencios administrativ, s-a desfiinţat pct. 1 din Decizia nr. 1793/2001, emisă de Ministerul Finanţelor Publice, căruia i-a fost trimisă contestaţia, pentru soluţionarea acesteia pe fond.
De asemenea, este necontestat că prin Decizia nr. 255 din 11 august 2003, Ministerul Finanţelor Publice s-a dezînvestit şi a trimis contestaţia respectivă, pentru soluţionare pe fond, la Direcţia Generală a Finanţelor Publice Bacău.
În acelaşi timp, Direcţia Generală a Finanţelor Publice Bacău, în numele Ministerului Finanţelor Publice şi în nume propriu, formulase recurs împotriva sentinţei civile nr. 7 din 22 iunie 2002, care a fost respins prin Decizia nr. 1443 din 8 aprilie 2003, pronunţată de secţia de contencios administrativ a Curţii Supreme de Justiţie, soluţia curţii de apel devenind, astfel, irevocabilă.
În raport cu această situaţie, sentinţa atacată cu recurs în cauza de faţă, este legală şi temeinică, instanţa de fond reţinând în mod corect că ministerul, învestit printr-o hotărâre definitivă şi irevocabilă, era dator să procedeze la soluţionarea pe fond a contestaţiei respective.
Astfel fiind, recursul de faţă va fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Direcţia Generală a Finanţelor Publice a judeţului Bacău, în nume propriu, cât şi în numele Ministerului Finanţelor Publice, împotriva sentinţei civile nr. 189 din 28 octombrie 2003 a Curţii de Apel Bacău, secţia comercială şi de contencios administrativ, ca nefondat.
Obligă recurentele, la 5.000.000 lei cheltuieli de judecată, către intimata SC C.I. SRL Bacău.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 9 decembrie 2004.
← ICCJ. Decizia nr. 8849/2004. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 8851/2004. Contencios. Anulare partiala act... → |
---|