ICCJ. Decizia nr. 8851/2004. Contencios. Anulare partiala act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 8851/2004
Dosar nr. 3046/2004
Şedinţa publică din 9 decembrie 2004
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la 29 august 2003, la Tribunalul Arad, trimisă prin declinare de competenţă, la Curtea de Apel Timişoara, reclamantul S.R. a solicitat anularea măsurii suspendării dreptului de folosire a paşaportului, pe o perioadă de 4 ani, măsură dispusă de Biroul Paşapoarte Arad, prin actul nr. 991753 din 30 mai 2003 şi menţinută de către Direcţia Generală de Evidenţă Informatizată a Persoanei, prin actul nr. 111/325093 din 6 august 2003.
În motivarea acţiunii, reclamantul arată că măsura luată împotriva sa, este parţial netemeinică şi nelegală, deoarece în raport cu gravitatea faptei comisă şi cu consecinţele acesteia, nu se impunea să i se stabilească o perioadă de suspendare a dreptului de folosire a paşaportului, aşa de mare.
Curtea de Apel Timişoara, secţia comercială şi de contencios administrativ, prin sentinţa civilă nr. 491 din 16 decembrie 2003, a respins acţiunea, ca nefondată.
Instanţa reţine că este abilitată, numai să verifice conformitatea actului administrativ cu conţinutul legii, chestiunile de oportunitate referitoare la adoptarea de către administraţie, a unui astfel de act, fiind excluse controlului judecătoresc.
Mai reţine că numai în situaţia în care autoritatea publică ar depăşi limitele dreptului de apreciere, actul adoptat sau emis, devine nelegal şi este supus cenzurii instanţelor de contencios administrativ, ceea ce nu este cazul în cauza de faţă, pentru că aceste limite erau între 1 şi 5 ani şi reclamantului i s-au stabilit 4 ani.
Reclamantul a declarat recurs împotriva sentinţei, în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ., deoarece în conformitate cu prevederile art. 16 alin. (1) din Legea nr. 29/1990, instanţele judecătoreşti au competenţa de a exercita, atât un control de legalitate a actului administrativ, cât şi de temeinicie a conţinutului acestuia.
Ca atare, susţine recurentul, măsura suspendării dreptului de folosire a paşaportului se poate lua pe o perioadă cuprinsă între 1 şi 5 ani, dar nu în mod discreţionar, ci proporţional cu gravitatea faptei comise şi cu consecinţele ei, conform art. 14 lit. e) din OG nr. 65/1997, ceea ce justifică dreptul instanţelor judecătoreşti, de a verifica legalitatea actului respectiv.
La termenul de astăzi, reprezentantul intimatului-pârât, Ministerul Administraţiei şi Internelor, a depus la dosar, înscrisuri, din care rezultă că s-a dispus reducerea la un an, a măsurii suspendării dreptului de folosire a paşaportului.
Cum măsura s-a luat începând cu data de 27 mai 2003, reiese că deja a expirat perioada de un an.
De altfel, recurentul nu a contestat că măsura suspendării dreptului de folosire a paşaportului s-a luat nelegal, ci numai că în raport cu gravitatea faptei comise şi cu consecinţele ei, nu se impunea ca această măsură să se ia pentru o perioadă aşa de lungă.
Măsura a fost luată în conformitate cu prevederile art. 14 alin. (1) lit. e) din OG nr. 65/1997, cu modificările şi completările ulterioare, deoarece recurentul a fost returnat din Spania, în baza acordului de readmisie intervenit între România şi Spania.
Reţinându-se, pe de o parte, că fapta pentru care s-a aplicat măsura suspendării dreptului de folosire a paşaportului, a fost săvârşită de către recurent, iar pe de altă parte, că această măsură a fost redusă de la 4 ani, la un an şi că perioada de un an a şi expirat, urmează a se dispune respingerea recursului, ca nefondat, în temeiul art. 15 alin. (3) din OG nr. 65/1997, raportat la art. 14 din Legea nr. 29/1990 şi art. 312 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de S.R. împotriva sentinţei civile nr. 491 din 16 decembrie 2003 a Curţii de Apel Timişoara, secţia comercială şi de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 9 decembrie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 8850/2004. Contencios. Anulare act control... | ICCJ. Decizia nr. 8852/2004. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
