ICCJ. Decizia nr. 8846/2004. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii 189/2000. Recurs

ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL

Decizia nr. 8846/2004

Dosar nr. 2948/2004

Şedinţa publică din 9 decembrie 2004

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acţiunea înregistrată la 9 octombrie 2003, la Tribunalul Constanţa, trimisă prin declinare de competenţă, la Curtea de Apel Constanţa, reclamanta T.E. a solicitat anularea hotărârii nr. 12480 din 8 septembrie 2003, emisă de Casa Judeţeană de Pensii Constanţa, prin care i s-a respins cererea de stabilire a calităţii de beneficiară a Legii nr. 189/2000.

În motivarea acţiunii arată că s-a considerat greşit, că nu se încadrează în prevederile Legii nr. 189/2000, pentru că există neconcordanţă între numele părinţilor reclamantei şi al acesteia, dar că aceasta s-a datorat faptului că certificatul de naştere i s-a întocmit prin reconstituire, la Consiliul Local Istria, la 9 decembrie 1953, prin necunoaşterea exactă a limbii române.

Mai arată că a depus două declaraţii de notorietate, din care rezultă că este fiica numiţilor T.C. şi T.J., că aceştia sunt una şi aceeaşi persoană cu C.T. şi J.T. şi că împreună cu mama şi fraţii săi, au fost strămutaţi în România, din Bulgaria.

Curtea de Apel Constanţa, secţia de contencios administrativ, prin sentinţa civilă nr. 19 din 22 ianuarie 2004, a admis acţiunea, în sensul că a constatat că reclamanta se încadrează în prevederile art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000, pentru perioada 15 septembrie 1940 - 6 martie 1945, începând cu 1 ianuarie 2003, având calitatea de strămutată, urmare a schimbului de populaţie.

Instanţa reţine că reclamanta s-a născut la 21 iunie 1929, în localitatea Leascova-Bulgaria, fiind fiica numiţilor T.(T.) C. şi T.J. şi că în anul 1940 a făcut obiectul schimbului de populaţie, ca urmare a Tratatului româno-bulgar.

Reţine şi că părinţii acesteia sunt aromâni, cunoscuţi sub numele de T., nume trecut şi în registrul de naşteri.

Pârâta Casa Judeţeană de Pensii Constanţa a declarat recurs împotriva sentinţei, susţinând că există neconcordanţe în ce priveşte numele reclamantei şi al persoanelor invocate ca fiind părinţii săi, şi anume, în Situaţia de avere şi Declaraţiunea întocmită la 10 septembrie 1940, apare numele de J.C.T., iar în actele de stare civilă ale reclamantei, la numele de familie este înscris T.

Arată că în cazul în care observa menţiuni care nu corespund realităţii, reclamanta trebuia să ceară modificarea actului de naştere, la instanţa judecătorească, ceea ce nu a făcut, ci a căutat să dovedească înscrierile eronate, cu declaraţii autentificate ale unor martori. Menţionează şi că sunt neconcordanţe între declaraţiile martorilor şi actul de colonizare din 1931, privind numele mamei reclamantei, ca şi vârsta reclamantei şi că în Situaţia de avere întocmită la 7 decembrie 1940, este înscrisă data de 15 iunie 1942, ceea ce duce la concluzia că reclamanta şi familia sa au venit din Bulgaria, în România, în anul 1942, fiind o strămutare facultativă.

Recursul va fi admis, în sensul şi pentru considerentele care se vor menţiona în continuare.

Conform prevederilor art. 1 lit. c) din OG nr. 105/1999, adoptată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările şi completările ulterioare, „Beneficiază de prevederile prezentei ordonanţe, persoana, cetăţean român, care în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940, până la 6 martie 1945, a avut de suferit persecuţii din motive etnice, după cum urmează: lit. c) a fost refugiată, expulzată sau strămutată în altă localitate".

Prin art. 61 din ordonanţă s-a stabilit că „Dovedirea situaţiilor prevăzute la art. 1, se face de către persoanele interesate, cu acte oficiale eliberate de către organele competente, iar în cazul în care aceasta nu este posibil, prin orice mijloc de probă prevăzut de lege".

Din hotărârea contestată rezultă că cererea intimatei s-a respins, cu motivarea că nu a fost strămutată.

Din certificatul de naştere depus în copie la dosar, rezultă că T.E., născută la 21 iunie 1929, în localitatea Leascova, din Bulgaria, este fiica numiţilor T.C. şi T.J. şi că certificatul este eliberat la 9 decembrie 1953, de Sfatul popular al raionului Istria.

Din fişa nr. 9 din 20 iunie 1931, reiese că T.C. avea ca soţie pe M. şi 3 copii, între care E. era în vârstă de 3 ani şi că avea domiciliul în comuna Teche, satul Vânători, judeţul Caliacra, toţi fiind macedoneni.

În Declaraţiunea de avere din 10 septembrie 1940 se menţionează numele de J.C.T. - văduvă, cu domiciliul în Teche-Vânători, declaraţia fiind întocmită în localitatea Teche.

N.C., în declaraţia de notorietate dată la 3 decembrie 2003, susţine că T.C. este una şi aceeaşi persoană cu C.T. şi că T.M. este una şi aceeaşi persoană cu T.J.

Martorii N.N. şi T.G., audiaţi la instanţa de fond, au declarat că T. era echivalentul lui Tă., că mama intimatei-reclamante se numea J., avea 4 copii, dintre care intimata era cea mai mică şi că a venit în România, din Bulgaria, împreună cu intimata şi familia acesteia, în urma schimbului de populaţie.

În Situaţia de avere se menţionează titularul averii, ca fiind J.C.T., cu 5 membri ai familiei, în comuna Teche, satul Vânători, judeţul Caliacra, unde apare şi consemnarea „15/6/942 Cogealac".

Din cele arătate mai sus nu se poate trage o concluzie clară privitoare în special la data când intimata, mama şi fraţii săi au plecat din judeţul Caliacra şi s-au stabilit în România şi dacă plecarea s-a datorat schimbului de populaţie intervenit în urma Tratatului de la Craiova dintre România şi Bulgaria, ori a intervenit mult mai târziu şi la iniţiativa mamei intimatei.

Se impune, astfel, completarea probatoriului în acest sens, dar şi lămurirea neconcordanţelor ce apar între înscrisurile depuse la dosar, privind numele părinţilor intimatei, aşa cum se menţionează şi în motivarea recursului.

Pentru aceste considerente, în temeiul art. 7 alin. (4) din OG nr. 105/1999, raportat la art. 14 din Legea nr. 29/1990 şi art. 313 şi 315 C. proc. civ., se va admite recursul, sentinţa va fi casată şi se va trimite cauza, spre rejudecare, aceleiaşi instanţe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Admite recursul declarat de Casa Judeţeană de Pensii Constanţa împotriva sentinţei civile nr. 19/CA din 22 ianuarie 2004 a Curţii de Apel Constanţa, secţia de contencios administrativ.

Casează sentinţa atacată şi trimite cauza, aceleiaşi instanţe, pentru rejudecare.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 9 decembrie 2004.

Vezi și alte spețe de contencios administrativ:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 8846/2004. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii 189/2000. Recurs