ICCJ. Decizia nr. 8847/2004. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 8847/2004
Dosar nr. 2995/2004
Şedinţa publică din 9 decembrie 2004
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la 24 mai 2001, astfel cum a fost precizată, reclamanta SC R. SRL Timişoara a solicitat în contradictoriu cu Autoritatea Naţională a Vămilor, Direcţia Regională Vamală Interjudeţeană Arad, Agenţia Naţională de Administrare Fiscală Bucureşti şi Biroul Vamal Vărşand, să se dispună anularea adresei nr. 2778 din 26 martie 2001, emisă de Biroul Vamal Vărşand, privind refuzul restituirii sumei de 629.664.822 lei, taxe vamale şi 129.209.465 lei, reprezentând T.V.A., anularea declaraţiilor vamale încheiate de Biroul Vamal Vărşand, anularea deciziei nr. 700 din 17 mai 2001 a Ministerului Finanţelor Publice, obligarea pârâţilor, la restituirea sumei totale de 758.874.287 lei, taxe vamale şi T.V.A., obligarea pârâtelor, la plata sumelor de 335.027.036 lei, reprezentând diferenţa de actualizare cu rata inflaţiei, a sumei taxelor plătite în plus, diferenţă socotită de la data efectuării importului, până în prezent.
Curtea de Apel Timişoara, secţia comercială şi de contencios administrativ, în fond după casare, prin sentinţa civilă nr. 485 din 16 decembrie 2003, a respins ca inadmisibilă, acţiunea reclamantei, reţinând că nu a contestat declaraţiile vamale de import, în termenele şi condiţiile stabilite de art. 166 - 174 C. vam., fiind nerelevant faptul că reclamanta a contestat adresa nr. 2778/2001, emisă de Biroul Vamal Vărşand şi Decizia nr. 700/2001, solicitând restituirea taxelor vamale achitate cu titlu de plată nedatorată, în condiţiile în care a ignorat prevederile imperative ale art. 166 - 174 C. vam.
Împotriva sus-menţionatei sentinţe a declarat recurs, reclamanta, criticând-o pentru nelegalitate, potrivit art. 304 pct. 8, 9 şi 10 C. proc. civ., susţinând în esenţă că în mod greşit instanţa a respins ca inadmisibilă, acţiunea, reţinând neîndeplinirea procedurii prevăzută de art. 166 - 174 C. vam., deşi acţiunea a fost precizată ca având ca obiect, dispoziţiile art. 1 din Legea nr. 29/1990, neavând la bază un act de control sau de impunere, a cărui contestare să urmeze calea prevăzută de art. 166 - 174 C. vam. sau cea reglementată ulterior, de OUG nr. 13/2001, aprobată prin Legea nr. 506/2001.
S-a menţionat că societatea reclamantă a efectuat o plată nedatorată, care trebuia restituită de autorităţile vamale, importatorului, potrivit art. 61 alin. (4) C. vam., în situaţia în care taxele vamale se constată, ca fiind achitate în plus, fără să se pună în discuţie, anularea declaraţiilor vamale de import.
Recursul este nefondat.
În perioada efectuării importurilor în discuţie, respectiv 1 februarie 1999 - 14 noiembrie 2000, procedura prealabilă de urmat de cei nemulţumiţi de cuantumul taxelor vamale stabilite prin titluri de creanţă fiscală (declaraţii vamale de import sau acte constatatoare ale autorităţilor vamale), era reglementată prin dispoziţiile art. 166 - 174 C. vam., în cadrul căreia cel ce se considera vătămat într-un drept sau prin acte vamale, se adresează cu o plângere, autorităţii vamale, apoi Directorului Direcţiei Regionale Vamale şi, în fine, Directorului Direcţiei Generale a Vămilor Bucureşti.
Împotriva titlului de creanţă fiscală şi a actelor administrativ-jurisdicţionale emise în procedura prealabilă, cel nemulţumit de soluţia organelor vamale, avea posibilitatea să formuleze acţiune în contencios administrativ.
În speţă, reclamanta a solicitat anularea declaraţiilor vamale de import, ultima întocmită la data de 14 noiembrie 2000, fără să respecte procedura prealabilă prevăzută de art. 166 - 174 C. vam.
Ulterior, la data de 25 noiembrie 2001, reclamanta s-a adresat Biroului Vamal Vărşand, considerând că importurile, în baza declaraţiilor vamale de import contestate prin acţiune, au fost efectuate, stabilindu-se taxe vamale în plus, decât cele datorate, ca urmare a încadrării tarifare vamale nelegale, solicitând restituirea diferenţelor de taxe.
Întrucât Biroul Vamal Vărşand a refuzat restituirea taxelor vamale, prin adresa nr. 2778 din 26 martie 2001, reclamanta s-a adresat cu contestaţie, Ministerului Finanţelor Publice care, prin adresa nr. 700 din 17 mai 2001, s-a desesizat şi a trimis contestaţia, la Biroul Vamal Vărşand.
Nerespectarea procedurii prealabile de către reclamantă, cu referire la dispoziţiile art. 166 -174 C. vam., prevederi legale în vigoare la data efectuării importurilor, respectiv necontestarea declaraţiilor vamale de import, în termenele şi condiţiile legale, conduce la inadmisibilitatea acţiunii, pentru restituirea taxelor vamale, fiind nerelevant faptul că reclamanta a contestat adresa nr. 2778/2001 şi Decizia nr. 700/2001.
Biroul vamal Vărşand, prin adresa nr. 2778 din 26 martie 2001, a răspuns recurentei-reclamante, referitor la cererea de restituire a taxelor vamale achitate în plus, având ca temei legal, prevederile art. 61 alin. (4) din Legea nr. 141/1997 privind Codul vamal al României, în raport cu documentele justificative prezentate, constatându-se inexistenţa legăturii cu mărfurile importate prin Vama Vărşand, prezentate în declaraţiile vamale de import anexate.
Acţiunea formulată în temeiul art. 1 din Legea nr. 29/1990, prin care s-a precizat ca obiect, refuzul restituirii taxelor vamale achitate în plus şi anularea actelor vamale emise în mod legal, a fost respinsă ca inadmisibilă, cât timp reclamanta a ignorat prevederile imperative ale art. 166 - 174 C. vam., dispoziţii legale aplicabile în perioada efectuării importurilor în discuţie, respectiv, 1 februarie 1999 - 14 noiembrie 2000, fiind lipsite de relevanţă sub acest aspect, modificările legislative intervenite la data refuzului autorităţii vamale sesizată cu contestaţia reclamantei.
Aşa fiind, recursul declarat de reclamantă este nefondat şi urmează să fie respins potrivit art. 312 alin. (1) C. proc. civ., sentinţa pronunţată fiind legală şi temeinică.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de SC R. SRL Timişoara împotriva sentinţei civile nr. 485 din 16 decembrie 2003 a Curţii de Apel Timişoara, secţia comercială şi de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 9 decembrie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 8846/2004. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 8848/2004. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
