ICCJ. Decizia nr. 9063/2004. Contencios
| Comentarii |
|
Prin sentința atacată cu recurs, sentința civilă nr. 304, pronunțată la data de 25 mai 2004, Curtea de Apel Timișoara a admis acțiunea formulată de reclamantul C.G., a anulat actul administrativ nr. D3/S.1 B.T. 110340, emis de Inspectoratul General al Poliției de Frontieră, care a fost obligat să-l reintegreze pe reclamant, în funcția publică deținută, să-i plătească drepturile salariale cuvenite, de la eliberarea din funcție, până la pronunțarea hotărârii, precum suma de 8 milioane lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Totodată, acțiunea a fost respinsă în privința Ministerului Administrației și Internelor, a Inspectoratului General al Poliției de Frontieră, precum și a Inspectoratului Județean al Poliției de Frontieră Arad, pentru lipsă de calitate procesuală pasivă.
Pentru a pronunța această soluție, curtea de apel a reținut, în esență, că reclamantul a contestat actul administrativ nr. D.3/S.1/B.T. 110340, emis la data de 25 noiembrie 2003, de către Inspectoratul General al Poliției de Frontieră, prin care a fost destituit din funcția publică de agent șef adjunct de poliție - agent operativ II în cadrul Inspectoratului Județean al Poliției de Frontieră Arad, susținând că acest act nu îndeplinește condițiile de validitate care decurg din prevederile art. 78 alin. (1) din Legea nr. 360/2002, coroborate cu prevederile art. 268 alin. (2) C. muncii.
în motivarea soluției de admitere a acțiunii și de anulare a actului administrativ arătat mai sus, instanța de fond a reținut că, într-adevăr, decizia de sancțiune contestată este nulă absolut, în condițiile art. 268 alin. (2) C. muncii, nefiind motivată.
De asemenea, a mai motivat că nici șeful ierarhic celui care a aplicat sancțiunea, nu s-a pronunțat printr-o decizie motivată, ci printr-o simplă adresă de răspuns la contestație.
A mai motivat instanța de fond, că Ordinul nr. 350/2002 al ministrului administrației și internelor, invocat de autoritatea pârâtă, este inaplicabil în cauză, fiind lipsit de efecte juridice, din moment ce nu a fost publicat în Monitorul Oficial, nefiind incidente prevederile art. 27 alin. (3) din H.G. nr. 555/2001, ordinul vizând raporturi juridice de dreptul muncii, iar nu apărarea, ordinea publică sau siguranța națională.
în ceea ce privește lipsa calității procesuale pasive a Ministerului Administrației și Internelor, a Inspectoratului General al Poliției de Frontieră și a Inspectoratului Județean al Poliției de Frontieră Arad, instanța de fond a motivat că actul administrativ atacat a fost emis de Inspectoratul General al Poliției de Frontieră, autoritate publică cu personalitate juridică distinctă.
împotriva acestei soluții a formulat recurs, Inspectoratul General al Poliției de Frontieră, criticând-o, ca nelegală și netemeinică și susținând în esență că, instanța de fond a aplicat în mod greșit legea, înlăturând aplicabilitatea prevederilor Legii nr. 360/2002 privind Statutul polițistului, Ordinul nr. 350/2002 privind disciplina și deontologia profesională a polițiștilor, precum și ale art. 27 alin. (3) din H.G. nr. 555/2001, pentru aprobarea Regulamentului privind prevederile pentru supunerea proiectelor de acte normative, spre adoptare, Guvernului.
Recursul este întemeiat.
într-adevăr, potrivit prevederilor art. 309 alin. (3) din O.U.G. nr. 104/2001 privind organizarea și funcționarea Poliției de Frontieră Română, aprobată prin Legea nr. 81/2002, polițiștilor de frontieră le sunt aplicabile prevederile Legii nr. 360/2002 privind Statutul polițistului.
Or, în conformitate cu prevederile art. 59 alin. (2), art. 60 alin. (1) și art. 62 alin. (3) din Legea nr. 360/2002, dispozițiile privind cercetarea administrativă prealabilă, consiliile de disciplină și aplicarea sancțiunilor disciplinare sunt reglementate prin ordin al ministrului administrației și internelor, ceea ce s-a realizat prin Ordinul nr. 350/2002.
De fapt, chiar art. 295 alin. (2) C. muncii, prevede că dispozițiile sale se aplică cu titlu de drept comun, și raporturilor juridice de muncă neîntemeiate pe un contract individual de muncă, în măsura în care reglementările speciale nu sunt complete și aplicarea lor nu este incompatibilă cu specificul raporturilor de muncă respective, Ordinul nr. 350/2002 având tocmai acest caracter de reglementare specială.
Instanța de fond a reținut în mod corect că intimatul-reclamant a deținut funcția publică de agent șef adjunct de poliție - agent operativ II în cadrul Inspectoratului Județean al Poliției de Frontieră Arad, dar a ignorat că raporturile sale cu autoritatea publică în care și-a desfășurat activitatea, au fost raporturi de funcție, iar nu raporturi de muncă, reglementate de prevederile Legii nr. 360/2002 și ale Ordinului nr. 350/2002.
în ceea ce privește concluzia instanței de fond, că Ordinul nr. 350/2002 este lipsit de efecte juridice, nefiind publicat în Monitorul Oficial, aceasta este lipsită de temei legal.
Astfel, potrivit prevederilor art. 27 alin. (3) din H.G. nr. 555/2001, nu sunt supuse regimului de publicare în Monitorul Oficial al României, Partea I, ordinele, instrucțiunile și alte acte cu caracter normativ, care au ca obiect reglementări din sectorul de apărare, ordine publică și siguranță națională și este necontestat că activitatea Poliției Române se realizează în domeniul ordinii publice.
Oricum, prevederile art. 268 alin. (1) și (2) din Legea nr. 53/2003 (Codul muncii), sunt aplicate greșit de instanța de fond, în raport cu adresa nr. D. 3/S.1 B.T. 110340, care reprezintă o comunicare a măsurii de sancționare ce fusese luată prin dispoziția nr. S. 110340 din 24 noiembrie 2003, emisă de inspectorul general al Inspectoratului General al Poliției de Frontieră și care îndeplinește cerințele acestor prevederi.
Pe de altă parte, din actele aflate la dosar, rezultă că procedura cercetării prealabile este completă și conformă cu reglementările speciale la care s-a făcut referire mai sus.
în concluzie, recursul a fost admis, sentința atacată a fost casată și cauza a fost trimisă, pentru rejudecare, aceleiași instanțe.
| ← ICCJ. Decizia nr. 572/2004. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 9062/2004. contencios → |
|---|
