ICCJ. Decizia nr. 9062/2004. Contencios
| Comentarii |
|
Prin decizia nr. 7425, pronunțată la data de 7 octombrie 2004, secția de contencios administrativ a înaltei Curți de Casație și Justiție a respins ca nefondat, recursul formulat de reclamantul C.V. împotriva sentinței civile nr. 1912, pronunțată de Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ, la data de 13 noiembrie 2003.
Pentru a pronunța această soluție, secția de contencios administrativ a înaltei Curți de Casație și Justiție a reținut că motivele de recurs invocate de recurentul-reclamant, în temeiul art. 304 pct. 7 C. proc. civ. (motivarea hotărârii este străină de natura pricinii, fiind confuză și având un caracter neinteligibil) și art. 304 pct. 9 C. proc. civ. (încălcarea prevederilor legii, Constituției și Convenției Europene asupra Drepturilor Omului), sunt neîntemeiate, fiind înlăturate motivat prin considerentele deciziei.
împotriva acestei decizii a formulat contestație în anulare, recurentul, invocând prevederile art. 318 C. proc. civ. și susținând că instanța de recurs a omis să cerceteze unul din motivele de recurs, și anume, acela prin care a criticat sentința, pentru că instanța de fond nu a verificat că Ministerul Finanțelor Publice a emis certificatul de atestare a dreptului de proprietate asupra terenului, seria M.16 nr. 0560 din 10 ianuarie 2003, fără ca C.E.C. - ul să fi prezentat acte de proprietate asupra terenului în litigiu.
Contestația în anulare este nefondată.
Așa cum s-a arătat deja în expunerea rezumativă de mai sus, în cererea de recurs au fost invocate două motive de recurs, cu trimitere la prevederile art. 304 pct. 7 și 9 C. proc. civ., la care instanța de recurs a răspuns în considerentele deciziei și înlăturându-le motivat.
Critica la care contestatorul face referire în contestația în anulare, apare formulată pentru prima oară în concluziile scrise care au fost depuse de acesta, cu ocazia dezbaterilor asupra recursului pe care îl formulase.
Având, însă, în vedere că această critică nu reprezenta un motiv de ordine publică, pentru a putea fi invocat oricând și chiar din oficiu, de către instanța de recurs, iar termenul prevăzut de art. 303 alin. (1) C. proc. civ., fusese depășit, instanța de recurs nu era ținută legal să răspundă la motivul de recurs invocat cu ocazia dezbaterilor, prin concluzii scrise depuse la dosar.
Astfel fiind, rezultă că cererea de față nu îndeplinește condițiile cerute de art. 318 ultima ipoteză, C. proc. civ., astfel că această contestație în anulare a fost respinsă ca nefondată.
| ← ICCJ. Decizia nr. 9063/2004. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 9072/2004. Contencios → |
|---|
