ICCJ. Decizia nr. 9085/2004. Contencios
| Comentarii |
|
Prin cererea înregistrată pe calea contenciosului administrativ, la data de 30 iulie 2003, reclamantul H.I. a solicitat în contradictoriu cu Casa Județeană de Pensii Mureș, să se dispună anularea hotărârii nr. 4040 din 1 iulie 2003, ca fiind nelegală și netemeinică, în raport cu prevederile Legii nr. 309/2002.
Motivându-și cererea, reclamantul a arătat că în perioada 25 iunie 1950 - 31 decembrie 1953, conform mențiunilor făcute de Ministerul Forțelor Armate ale R.P.R., în livretul militar a satisfăcut stagiul militar într-o unitate militară cu profil construcții și, în consecință, este îndreptățit să i se acorde drepturile prevăzute de Legea nr. 309/2002.
Curtea de Apel Târgu Mureș, secția comercială și de contencios administrativ, prin sentința nr. 335 din 22 septembrie 2003, a admis cererea reclamantului, a anulat hotărârea nr. 4040 din 1 iunie 2003 și a obligat pârâta, să emită o nouă hotărâre, prin care să se recunoască reclamantului, calitatea de beneficiar al prevederilor art. 1 din Legea nr. 309/2002, pe perioada 25 iunie 1950 - 31 decembrie 1953 și să i se acorde drepturile conferite de această lege, începând cu 30 august 2002.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că, potrivit mențiunilor din livretul militar, H.I. a efectuat stagiul militar, ca mână de lucru, în construcții, în perioada 25 iunie 1950 - 31 decembrie 1953, fiind îndeplinite, astfel, condițiile prevăzute la art. 1 din Legea nr. 309/2002.
împotriva acestei hotărâri a declarat recurs, Casa Județeană de Pensii Mureș, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Recurenta a susținut, în esență, că Legea nr. 309/2002 instituie două condiții, pentru acordarea drepturilor, și anume: stagiul militar să fi fost satisfăcut în perioada 1950 - 1961, iar unitățile să fi aparținut Direcției Generale a Serviciului Muncii, în cauză nefiind îndeplinită cea de-a doua condiție.
Recursul este nefondat.
Potrivit prevederilor art. 1 din Legea nr. 309/2002, privind recunoașterea și acordarea unor drepturi, persoanelor care au efectuat stagiul militar în cadrul Direcției Generale a Serviciului Muncii, în perioada 1950 - 1961, beneficiază de prevederile acestei legi, cetățeanul român care a efectuat stagiul militar în detașamentele de muncă, în perioada 1950 - 1961.
în speță, din livretul militar al reclamantului rezultă că acesta a lucrat în timpul stagiului militar, în construcții, în perioada 25 iunie 1950 - 31 decembrie 1953.
Or, câtă vreme este dovedită împrejurarea că reclamantul a prestat muncă, în timpul stagiului militar, într-o unitate organizată în acest scop, nu există nici un temei de a-l excepta de la recunoașterea drepturilor sale.
Faptul că se contestă de către recurentă, apartenența detașamentelor, la Direcția Generală a Serviciului Muncii, invocându-se fie tutela Ministerului Forțelor Armate, fie cea a Ministerului de Construcții, nu prezintă importanță în soluționarea cauzei, deoarece s-ar ajunge la nesocotirea scopului reparator al legii, și anume, acela de a recompensa persoanele care au fost obligate să presteze o muncă ordonată de regimul acelei epoci, pe anumite criterii, în perioada în care reclamantul trebuia să efectueze stagiul militar.
în consecință, recursul a fost respins ca nefondat.
| ← ICCJ. Decizia nr. 9089/2004. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 9053/2004. Contencios → |
|---|
