ICCJ. Decizia nr. 9089/2004. Contencios
| Comentarii |
|
Prin cererea înregistrată pe calea contenciosului administrativ, la data de 28 iulie 2003, reclamantul M.T. a solicitat în contradictoriu cu Casa Județeană de Pensii Mureș, să se dispună anularea hotărârii nr. 3782 din 1 iunie 2003, ca fiind nelegală și netemeinică, în raport cu Legea nr. 309/2002 și obligarea pârâtei de a-i recunoaște calitatea de beneficiar al prevederilor acestei legi.
Motivându-și cererea, reclamantul a arătat că în perioada 29 iunie 1954 - 1 ianuarie 1956 a satisfăcut stagiul militar în Detașamentul de muncă de la Vașcău și la mina de uraniu Stei - Băița, fiind îndreptățit să beneficieze de drepturile acordate prin Legea nr. 309/2002, dar că în mod nejustificat, pârâta a refuzat să dispună acordarea acestora.
Curtea de Apel Târgu Mureș, secția comercială și de contencios administrativ, prin sentința nr. 445 din 20 octombrie 2003, a admis cererea reclamantului M.T., a anulat hotărârea nr. 3782 din 1 iunie 2003 și a obligat pârâta, să emită o nouă hotărâre, prin care să se recunoască reclamantului, calitatea de beneficiar al prevederilor art. 1 din Legea nr. 309/2002, pe perioada 29 iunie 1954 - 1 decembrie 1956 și să i se acorde drepturile conferite de această lege, începând cu 1 septembrie 2002.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că din actul nr. IT/398 din 2 octombrie 2003, eliberat de U.M. 2405 Pitești, s-a constatat că reclamantul, potrivit fișei de evidență a Comisariatului militar Târgu Mureș, la poziția 6939, în perioada 29 iunie 1954 - 1 decembrie 1956 a satisfăcut stagiul, la Detașamentul de muncă nr. 1 Bihor.
împotriva acestei hotărâri a declarat recurs, Casa Județeană de Pensii Mureș, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Recurenta a susținut, în esență, că Legea nr. 309/2002 instituie două condiții pentru acordarea drepturilor, și anume: stagiul militar să fi fost satisfăcut în perioada 1950 - 1961, iar unitățile să fi aparținut Direcției Generale a Serviciului Muncii, în cauză nefiind îndeplinită cea de-a doua condiție. A precizat că unitățile militare au făcut parte (și fac în continuare parte) din Ministerul Forțelor Armate, iar nu din cadrul Direcției Generale a Serviciului Muncii.
Recursul este nefondat.
Potrivit prevederilor art. 1 din Legea nr. 309/2002, beneficiază de prevederile acestei legi, persoana, cetățean român, care au efectuat stagiul militar, în detașamentele de muncă din cadrul Direcției Generale a Serviciului Muncii, în perioada 1950 - 1961.
Totodată, potrivit art. 6 alin. (2) din aceeași lege, stabilirea drepturilor prevăzute de lege, se face pe baza înscrisurilor din livretele militare, din adeverințele eliberate de Centrele militare județene sau de U.M. 02405 Pitești.
Or, U.M. 02405 Pitești, prin adresa nr. IT 398 din 2 octombrie 2003, certifică efectuarea serviciului militar, de către M.T., în Detașamentul de muncă nr. 1 Bihor, fiind identificat la poziția 6939 nr. crt. 32 din fișa de evidență creată de Centrul Militar Județean Târgu Mureș.
Pentru aceste considerente, se constată că reclamantul a fost vătămat într-un drept al său recunoscut de lege, instanța de fond pronunțând o hotărâre legală și temeinică, motiv pentru care recursul declarat în cauză se vădește a fi nefondat și a fost respins în consecință.
| ← ICCJ. Decizia nr. 9055/2004. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 9085/2004. Contencios → |
|---|
