ICCJ. Decizia nr. 9113/2004. Contencios. Suspendare decizii şi avize ale Comisiei Naţionale a Monumentelor Istorice. Recurs
Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 9113/2004
Dosar nr. 2273/2003
Şedinţa publică din 21 decembrie 2004
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa atacată cu recurs, sentinţa civilă nr. 397, pronunţată la data de 26 martie 2003, în dosarul nr. 457/2003, Curtea de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ, a respins acţiunea reclamantei Asociaţia F.A. a Uniunii Artiştilor Plastici din România, formulată împotriva Ministerului Culturii şi cultelor - Direcţia Monumentelor Istorice, ca fiind introdusă de o persoană fără calitate procesuală activă.
Pentru a pronunţa această soluţie, curtea de apel a reţinut, în esenţă, următoarele:
Asociaţia reclamantă a solicitat, în contradictoriu cu Ministerul Culturii şi Cultelor - Direcţia Monumentelor Istorice, anularea şi suspendarea deciziilor şi avizelor date de către Comisia Naţională a Monumentelor Istorice, secţiunea de componente artistice, în şedinţele din 28 iunie şi 29 iulie 2002, susţinând că au fost adoptate cu încălcarea prevederilor Regulamentului de organizare şi funcţionare.
În motivarea acţiunii, asociaţia reclamantă a arătat că funcţionează în mod legal, ca organizaţie profesională şi are reprezentanţi în cadrul secţiunii componente artistice a Comisiei Naţionale a Monumentelor Istorice, care, la şedinţele respective, nu au fost convocaţi, lucrările desfăşurându-se cu încălcarea Regulamentului de organizare şi funcţionare.
A susţinut că a formulat contestaţie,la Direcţia Monumentelor Istorice din cadrul Ministerului Culturii şi Cultelor, care a refuzat să-i comunice un răspuns.
Ministerul Culturii şi Cultelor a formulat întâmpinare, invocând faptul că asociaţia reclamantă nu a făcut dovada vătămării unui drept recunoscut de lege, prin emiterea avizelor a căror suspendare s-a cerut.
Admiţând excepţia invocată, instanţa de fond a reţinut că asociaţia reclamantă este o asociaţie profesională de creatori de opere în domeniul artelor plastice şi de restauratori a operelor de artă în domeniul bunurilor culturale, care nu justifică, în raport cu prevederile art. 48 din Constituţie, un drept recunoscut de lege, care să-i fi fost vătămat prin actele atacate.
Împotriva acestei soluţii a formulat recurs, asociaţia reclamantă, fără a încadra criticile, în prevederile art. 304 sau 3041 C. proc. civ., dar susţinând, în esenţă, instanţa de fond nu a avut în vedere Statutul asociaţiei şi nici Regulamentul de organizare şi funcţionare a Comisiei Naţionale a Monumentelor Istorice, care îi confereau dreptul să ceară anularea deciziilor şi avizelor adoptate în cele două şedinţe, de către secţiunea componente artistice.
În cadrul notelor scrise depuse cu ocazia dezbaterilor, recurenta a susţinut că dreptul său care a fost încălcat, este prevăzut de art. 5 lit. z) din HG nr. 28/2001.
Recursul este nefondat.
Instanţa de fond a reţinut în mod judicios, că recurenta-reclamantă nu a dovedit un drept recunoscut de lege care să-i fi fost vătămat prin adoptarea deciziilor şi avizelor contestate.
Nici în cadrul recursului, recurenta-reclamantă nu a fost în măsură să denumească dreptul recunoscut de lege care i-a fost încălcat şi, cu atât mai puţin, să indice temeiul legal al acelui drept.
Dispoziţiile art. 5 lit. z) din HG nr. 28/2001 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Culturii şi Cultelor, în vigoare la data respectivă, se referă la atribuţiile pe care acest organ de specialitate al administraţiei guvernamentale le are în domeniul culturii şi artelor, anume aceea de a colabora cu uniunile şi asociaţiile de creatori, inclusiv în cadrul comisiilor de specialitate care funcţionează pe lângă minister.
Oricum, însă, actele atacate, în raport cu natura lor juridică, nu produc efecte juridice prin ele însele, Comisia Naţională a Monumentelor Istorice fiind un organism ştiinţific, consultativ şi de avizare în domeniul protejării monumentelor istorice, care funcţionează pe lângă Ministerul Culturii şi Cultelor, potrivit prevederilor Legii nr. 422/2001 şi Regulamentului aprobat prin Ordinul nr. 2043 din 11 aprilie 2002 al ministrului culturii şi cultelor (M. Of. nr. 360/29.05.2002).
Or, în această situaţie, era necesară contestarea actului/actelor administrative emise, având la bază avizele respective, pentru că potrivit art. 11 din Legea nr. 29/1990, privind contenciosul administrativ, numai astfel instanţa putea să se pronunţe cu privire la legalitatea acestora.
În concluzie, cu considerentele de mai sus, care completează motivarea instanţei de fond, soluţia de respingere a acţiunii este legală şi temeinică, astfel că recursul va fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Uniunea Artiştilor Plastici din România - Asociaţia F.A., împotriva sentinţei civile nr. 397 din 26 martie 2003 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 21 decembrie 2004.
← ICCJ. Decizia nr. 9098/2004. Contencios. La încheierea de... | ICCJ. Decizia nr. 1100/2004. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
---|