Poliţist de frontieră. Eliberare din funcţie. Raport de funcţie cu Inspectoratul General al Poliţiei de Frontieră. Inaplicabilitatea prevederilor din Codul muncii
| Comentarii |
|
Potrivit prevederilor din Legea nr. 360/2002 privind statutul poliţistului, cercetarea administrativă prealabilă, consiliile de disciplinaşi aplicarea sancţiunilor disciplinare sunt reglementate prin ordin al ministrului administraţiei şi internelor.
în speţă, reclamantul a deţinut funcţia publică de agent şef adjunct de poliţie, raporturile sale cu autoritatea publică în care şi-a desfăşurat activitatea fiind raporturi de funcţie, reglementate de prevederile Legii nr. 360/2002 şi Ordinului nr. 350/2002, iar nu raporturi de muncă, reglementate de prevederile Codului muncii.
(Secţia de contencios administrativ şi fiscal, decizia nr. 9063 din 16 decembrie 2004)
- Extras -
Prin sentinţa atacată cu recurs, sentinţa civilă nr. 304 pronunţată la data de 25 mai 2004, Curtea de Apel Timişoara a admis acţiunea formulată de reclamantul C.G., a anulat actul administrativ nr. D3/ S.1 B.T. 110340, emis de Inspectoratul General al Poliţiei de Frontieră, care a fost obligat să-l reintegreze pe reclamant în funcţia publică deţinută, să-i plătească drepturile salariale cuvenite, de la eliberarea din funcţie până la pronunţarea hotărârii, precum suma de 8 milioane lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Totodată, acţiunea a fost respinsă în privinţa Ministerului Administraţiei şi Internelor, a Inspectoratului General al Poliţiei de Frontieră, precum şi a Inspectoratului Judeţean al Poliţiei de Frontieră Arad, pentru lipsă de calitate procesuală pasivă.
Pentru a pronunţa această soluţie, curtea de apel a reţinut, în esenţă, că reclamantul a contestat actul administrativ nr. D.3/S.1/B.T. 110340, emis la data de 25 noiembrie 2003 de către Inspectoratul General al Poliţiei de Frontieră, prin care a fost destituit din funcţia publică de agent şef adjunct de poliţie-agent operativ II în cadrul Inspectoratului Judeţean al Poliţiei de Frontieră Arad, susţinând că acest act nu îndeplineşte condiţiile de validitate care decurg din prevederile art. 78 alin. (1) din Legea nr. 360/2002, coroborate cu prevederile art. 268 alin. (2) C. muncii.
în motivarea soluţiei de admitere a acţiunii şi de anulare a actului administrativ arătat mai sus, instanţa de fond a reţinut că, într-adevăr, decizia de sancţiune contestată este nulă absolut, în condiţiile art. 268 alin. (2) C. muncii, nefiind motivată.
De asemenea, a mai motivat că nici şeful ierarhic celui care a aplicat sancţiunea nu s-a pronunţat
printr-o decizie motivată, ci printr-o simplă adresă de răspuns la contestaţie.
A mai motivat instanţa de fond că Ordinul nr. 350/ 2002 al ministrului administraţiei şi internelor, invocat de autoritatea pârâtă, este inaplicabil în cauză, fiind lipsit de efecte juridice, din moment ce nu a fost publicat în Monitorul Oficial, nefiind incidente prevederile art. 27 alin. (3) din H.G. nr. 555/2001, ordinul vizând raporturi juridice de dreptul muncii, iar nu apărarea, ordinea publică sau siguranţa naţională.
în ceea ce priveşte lipsa calităţii procesuale pasive a Ministerului Administraţiei şi Internelor, a Inspectoratului General al Poliţiei de Frontieră şi a Inspectoratului Judeţean al Poliţiei de Frontieră Arad, instanţa de fond a motivat că actul administrativ atacat a fost emis de Inspectoratul General al Poliţiei de Frontieră, autoritate publică cu personalitate juridică distinctă.
împotriva acestei soluţii a formulat recurs Inspectoratul General al Poliţiei de Frontieră, criticând-o ca nelegală şi netemeinică şi susţinând, în esenţă, că instanţa de fond a aplicat în mod greşit legea, înlăturând aplicabilitatea prevederilor Legii nr. 360/2002 privind Statutul poliţistului, Ordinul nr. 350/2002 privind disciplina şi deontologia profesională a poliţiştilor, precum şi ale art. 27 alin. (3) din H.G. nr. 555/2001 pentru aprobarea Regulamentului privind prevederile pentru supunerea proiectelor de acte normative spre adoptare Guvernului.
Recursul este întemeiat.
într-adevăr, potrivit prevederilor art. 39 alin. (3) din O.U.G. nr. 104/2001 privind organizarea şi funcţionarea Poliţiei de Frontieră Română, aprobată prin Legea nr. 81/2002, poliţiştilor de frontieră le sunt
aplicabile prevederile Legii nr. 360/2002 privind Statutul poliţistului.
Or, în conformitate cu prevederile art. 59 alin. (2), art. 60 alin. (1) şi art. 62 alin. (3) din Legea nr. 360/ 2002, dispoziţiile privind cercetarea administrativă prealabilă, consiliile de disciplină şi aplicarea sancţiunilor disciplinare sunt reglementate prin ordin al ministrului administraţiei şi internelor, ceea ce s-a realizat prin Ordinul nr. 350/2002.
De fapt, chiar art. 295 alin. (2) C. muncii prevede că dispoziţiile sale se aplică cu titlu de drept comun şi raporturilor juridice de muncă neîntemeiate pe un contract individual de muncă, în măsura în care reglementările speciale nu sunt complete şi aplicarea lor nu este incompatibilă cu specificul raporturilor de muncă respective, Ordinul nr. 350/2002 având tocmai acest caracter de reglementare specială.
Instanţa de fond a reţinut în mod corect că intimatul-reclamant a deţinut funcţia publică de agent şef adjunct de poliţie - agent operativ II în cadrul Inspectoratului Judeţean al Poliţiei de Frontieră Arad, dar a ignorat că raporturile sale cu autoritatea publică în care şi-a desfăşurat activitatea au fost raporturi de funcţie, iar nu raporturi de muncă, reglementate de prevederile Legii nr. 360/2002 şi ale Ordinului nr. 350/2002.
în ceea ce priveşte concluzia instanţei de fond, că Ordinul nr. 350/2002 este lipsit de efecte juridice,
nefiind publicat în Monitorul Oficial, aceasta este lipsită de temei legal.
Astfel, potrivit prevederilor art. 27 alin. (3) din H.G. nr. 555/2001, nu sunt supuse regimului de publicare în Monitorul Oficial al României, Partea I, ordinele, instrucţiunile şi alte acte cu caracter normativ care au ca obiect reglementări din sectorul de apărare, ordine publică şi siguranţă naţională şi este necontestat că activitatea Poliţiei Române se realizează în domeniul ordinii publice.
Oricum, prevederile art. 268 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 53/2003 (Codul muncii) sunt aplicate greşit de instanţa de fond, în raport cu adresa nr. D. 3/S.1
B.T. 110340, care reprezintă o comunicare a măsurii de sancţionare ce fusese luată prin dispoziţia nr. S. 110340 din 24 noiembrie 2003, emisă de inspectorul general al Inspectoratului General al Poliţiei de Frontieră, şi care îndeplineşte cerinţele acestor prevederi.
Pe de altă parte, din actele aflate la dosar rezultă că procedura cercetării prealabile este completă şi conformă cu reglementările speciale la care s-a făcut referire mai sus.
în concluzie, recursul a fost admis, sentinţa atacată a fost casată şi cauza a fost trimisă, pentru rejudecare, aceleiaşi instanţe.
| ← Proces-verbal de reţinere a materialului lemnos în vederea... | Magistrat militar. Pensie militară de stat. Indemnizaţie de... → |
|---|
