ICCJ. Decizia nr. 1020/2005. Contencios. Acordare drepturi conform Legii 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1020/2005
Dosar nr. 2998/2004
Şedinţa publică din 18 februarie 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată sub nr. 110 din 19 decembrie 2003, la Curtea de Apel Timişoara, secţia comercială şi de contencios administrativ, reclamantul B.C. a solicitat, în contradictoriu cu Casa Judeţeană de Pensii Timiş, anularea hotărârii nr. 8489 din 5 decembrie 2003, emisă de Comisia pentru aplicarea Legii nr. 189/2000, prin care i s-a respins cererea privind stabilirea calităţii de beneficiar al acestei legi.
În motivarea acţiunii, reclamantul a arătat că părinţii săi au fost strămutaţi, ca urmare a ocupării Ardealului de Nord, din judeţul Satu Mare, în localitatea Sibiu, unde s-au căsătorit şi unde la 12 decembrie 1943 s-a născut reclamantul, dobândind acelaşi statut de refugiat, ca şi părinţii săi. Acest statut a fost recunoscut ca atare, de către Comisie, prin Decizia nr. 1751 din 31 octombrie 2002, de acordare a drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000, mamei sale P.A.
Pârâta Casa Judeţeană de Pensii Timiş a depus întâmpinare, solicitând respingerea acţiunii, întrucât reclamantul nu a dovedit calitatea de persoană refugiată.
Prin sentinţa civilă nr. 65/PI din 3 februarie 2004, instanţa de fond a admis acţiunea, a anulat hotărârea contestată şi a obligat pârâta, să emită o nouă hotărâre prin care să îi recunoască reclamantului, calitatea de beneficiar al prevederilor art. 1 din Legea nr. 189/2000.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa a reţinut, din interpretarea textelor legale incidente cauzei, că, în categoria persoanelor persecutate din motive etnice, strămutate într-o altă localitate, decât aceea în care îşi aveau domiciliul, se includ şi persoanele refugiate în urma aplicării Dictatului de la Viena.
În consecinţă, reclamantul, născut în timpul refugiului, trebuie să beneficieze de drepturile conferite de lege, pentru perioada 12 decembrie 1943 - 6 martie 1945.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs, pârâta Casa Judeţeană de Pensii Timiş, invocând motivul de casare prevăzut la art. 304 pct. 9 C. proc. civ., în raport cu prevederile OG nr. 105/1999 şi ale Legii nr. 189/2000, care nu se referă la copiii născuţi în refugiu. În cauză s-a arătat că reclamantul s-a născut cu mult peste intervalul de 300 de zile, de la data refugiului mamei sale.
Recursul este nefondat.
Prin art. 1 lit. c) din OG nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările şi completările ulterioare şi cu precizările din Normele aprobate prin HG nr. 127/2002, s-a prevăzut acordarea drepturilor compensatorii, pentru persoanele care s-au aflat în situaţia de refugiat, suferind persecuţii din motive etnice.
În raport cu aceste dispoziţii legale şi din verificarea actelor cauzei, se constată că sentinţa atacată este legală, în sensul că instanţa a reţinut, în mod corect, că reclamantul, născut în perioada de refugiu a părinţilor săi, are acelaşi statut de refugiat, cu aceştia, de la data naşterii, până la 6 martie 1945, beneficiind de prevederile art. 2 din Legea nr. 189/2000.
În consecinţă, prezentul recurs va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Casa Judeţeană de Pensii Timiş împotriva sentinţei nr. 65/PI din 3 februarie 2004, pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia comercială şi de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 18 februarie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1002/2005. Contencios. Refuz recunoaştere... | ICCJ. Decizia nr. 1025/2005. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
