ICCJ. Decizia nr. 1030/2005. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii 309/2002. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1030/2005
Dosar nr. 3047/2004
Şedinţa publică din 18 februarie 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată sub nr. 1463 din 10 noiembrie 2003, la Curtea de Apel Galaţi, secţia de contencios administrativ, reclamantul P.N. a solicitat, în contradictoriu cu Casa Judeţeană de Pensii Galaţi, anularea hotărârii nr. 3537 din 24 aprilie 2003, prin care i s-au acordat drepturile prevăzute de Legea nr. 309/2002, cu începere de la 1 mai 2003, deşi aceste drepturi i se cuvin şi pentru perioada 27 august 2002 - aprilie 2003.
În motivare, reclamantul a arătat că a efectuat stagiul militar în cadrul Direcţiei Generale a Serviciului Muncii şi că prima sa cerere, depusă la 27 august 2002, a fost soluţionată negativ, prin hotărârea nr. 2782 din 10 ianuarie 2003, a Comisiei care, ulterior, a emis hotărârea nr. 3537 din 24 aprilie 2003.
Prin întâmpinarea formulată în cauză, pârâta Casa Judeţeană de Pensii Galaţi a solicitat respingerea acţiunii, motivând că la primul dosar înaintat comisiei, reclamantul a depus adeverinţa nr. P/3782 din 16 septembrie 1993, eliberată de U.M. 02405 Piteşti, care atestă numai perioada de stagiu, fără a confirma efectuarea acestui stagiu, în cadrul Direcţiei Generale a Serviciului Muncii.
În continuare, pârâta a mai arătat că reclamantul a depus un nou dosar, la 22 aprilie 2003, făcând de această dată, dovada efectuării stagiului militar, în detaşamente de muncă, la Direcţia Generală a Serviciului Muncii, cu fişa de evidenţă militară personală, astfel că, acordarea drepturilor, începând cu 1 mai 2003, s-a făcut conform legii.
Prin sentinţa civilă nr. 173/F din 24 noiembrie 2003, instanţa învestită a respins ca nefondată, acţiunea, reţinând că, iniţial, reclamantul nu a probat încadrarea sa în situaţia prevăzută de art. 1 din Legea nr. 309/2002, depunând la 22 aprilie 2003, actul oficial cu care a făcut dovada încadrării în dispoziţia legii. Ca atare, recunoaşterea şi acordarea drepturilor cuvenite, începând cu 1 mai 2003, este conformă cu dispoziţiile art. 8 alin. (1) din Normele pentru aplicarea Legii nr. 309/2002.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs, reclamantul P.N., solicitând acordarea drepturilor pentru intervalul 27 august 2002 - aprilie 2003.
Recursul este nefondat.
Verificând actele cauzei, se constată că reclamantul a depus la comisie, un nou dosar, înregistrat cu nr. 10.605 din 22 aprilie 2003, în care a prezentat, conform dispoziţiilor art. 6 alin. (2) din Normele aprobate prin HG nr. 1114/2002, dovada încadrării în prevederile art. 1 din Legea nr. 309/2002.
Astfel, în raport cu data depunerii, în mod corect, au fost acordate drepturile reclamantului, începând cu ziua de întâi a lunii următoare, respectiv cu 1 mai 2003, aşa cum prevăd dispoziţiile art. 8 alin. (1) din Normele menţionate.
Faţă de cele ce preced, prezentul recurs urmează a fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de P.N. împotriva sentinţei civile nr. 173/F din 24 noiembrie 2003, pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, secţia comercială şi de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 18 februarie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1028/2005. Contencios. Acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 1039/2005. Contencios. Contestaţie în... → |
|---|
