ICCJ. Decizia nr. 1743/2005. Contencios. Anulare act control financiar. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1743/2005
Dosar nr. 5078/2003
Şedinţa publică din 16 martie 2005
Asupra recursului de faţă;
Din actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:
Curtea de Apel Bacău, secţia comercială şi de contencios administrativ, prin sentinţa civilă nr. 26 din 26 februarie 2002, a respins ca nefondată, acţiunea formulată de SC R.I. SA Bacău, împotriva pârâţilor Ministerul Finanţelor Publice şi Direcţia Generală a Finanţelor Publice Bacău, reţinând legalitatea deciziei nr. 1082 din 18 iulie 2001 şi neaplicarea în cauză a OUG nr. 163/2000.
Curtea Supremă de Justiţie, secţia de contencios administrativ, prin Decizia nr. 1447 din 8 aprilie 2003, a admis recursul declarat de SC R.I. SA şi a casat sentinţa, cu trimitere, spre rejudecare, la aceeaşi instanţă, pentru a se face verificări dacă s-au solicitat compensări, dacă agentul economic avea dreptul la facilităţi conform OUG nr. 163/2000 şi dacă aceasta avea dreptul de a fi exclusă de la compensarea majorărilor pentru suma de 4.410.319.446 lei.
Curtea de Apel Bacău, secţia comercială şi de contencios administrativ, prin sentinţa nr. 177 din 16 octombrie 2003, a admis contestaţia şi a anulat în parte, Decizia nr. 1082 din 18 iulie 2001, a Ministerului Finanţelor Publice, cu privire la pct. 1 şi 4.
A admis contestaţia societăţii, înregistrată sub nr. 341392 din 20 martie 2001, a Ministerului Finanţelor Publice, în parte şi în consecinţă, a anulat în parte, procesul-verbal de control nr. 1090 din 8 martie 2001 şi ca urmare, a constatat ca nedatorat, impozitul pe profit, în sumă de 488.138.547 lei şi majorările de întârziere aferente acestuia, în sumă de 19.769.611 lei, reţinute prin procesul-verbal de control.
A constatat greşita compensare între sumele reprezentând majorări scutite la plată conform art. 4 din OUG nr. 163/2000, pentru contribuabil:
- 3.218.787 lei aferente impozitului pe profit pentru trimestrul III/2000;
- 3.391.868.068 lei aferente impozitului pe profit;
- 974.285.558 lei aferente impozitului pe salarii;
- 40.947.033 lei aferente T.V.A. şi sumele reprezentând T.V.A. de recuperat de către aceeaşi societate, ca şi contribuabil.
Pe cale de consecinţă, a dispus rambursarea sumei de 4.410.319.446 lei către societatea contestatoare.
Pentru a hotărî astfel, instanţa a avut în vedere concluziile expertizei, cu corectura în sensul că actualizarea sumelor reţinute drept garanţii, nu constituie venit impozabil, pentru că acestea sunt producătoare de daune, societăţii, iar restituirea sumelor se face la valoarea actualizată, tocmai pentru a le acoperi.
Nefiind datorată diferenţa de impozit pe profit, de 488.138.547 lei, nu se datorează nici majorările în sumă de 19.769.611 lei.
Societatea întruneşte condiţiile art. 4 ale OUG nr. 163/2000 privind arieratele la bugetul de stat, astfel trebuie să fie scutită de majorări.
Ca urmare, aceleaşi majorări nu puteau fi reţinute ca obligaţii bugetare, iar apoi compensate cu T.V.A. pe care organul fiscal trebuia să o ramburseze contribuabilei.
Considerând hotărârea nelegală, Direcţia Generală a Finanţelor Publice a judeţului Bacău, în nume propriu şi pentru Ministerul Finanţelor, a declarat recurs, întemeiat pe dispoziţiile art. 304 pct. 6 şi 9 C. proc. civ.
Se susţine că instanţa a acordat mai mult decât s-a cerut, prin aceea că a dispus asupra sumei de 488.138.547 lei, impozit pe profit şi majorări aferente de 19.769.611 lei, ce nu a făcut obiectul criticii în recurs.
Pe fondul cauzei, soluţia este greşită, se bazează pe concluziile din raportul de expertiză, fără a se face verificări.
Reclamanta nu putea beneficia de dispoziţiile OUG nr. 163/2000, deoarece, conform acesteia se scutesc de la plată, majorările de întârziere datorate şi neplătite.
Recursul este fondat, potrivit celor ce se vor arăta.
Prin acţiune s-a solicitat anularea deciziei nr. 1082 din 18 iulie 2001, a Ministerului Finanţelor Publice, prin care s-a soluţionat contestaţia formulată de societatea reclamantă, împotriva măsurilor stabilite de organele de control ale Direcţiei Controlului Financiar Fiscal Bacău, prin procesul-verbal nr. 1090 din 8 martie 2001, privind virarea la bugetul de stat, a sumei de 533.079.811 lei, reprezentând:
- 496.032.760 lei, impozit pe profit;
- 30.930.348 lei, majorări de întârziere aferente;
- 6.116.703 lei, amendă contravenţională şi s-a solicitat rambursarea următoarelor sume reprezentând majorări de întârziere:
- 3.391.868.068 lei, majorări de întârziere aferente impozitului pe profit;
- 974.285.558 lei, majorări de întârziere aferente impozitului pe salarii;
- 40.947.033 lei, majorări de întârziere aferente T.V.A.
Direcţia Generală de Soluţionare a Contestaţiilor din cadrul Ministerului Finanţelor Publice, prin Decizia nr. 1082 din 18 iulie 2001:
1) a respins, ca neîntemeiată, contestaţia pentru impozitul pe profit, în sumă de 488.138.547 lei şi majorările de întârziere aferente, în sumă de 19.769.611 lei.
2) a respins, ca nemotivată, contestaţia pentru impozitul pe profit, în sumă de 7.894.213 lei şi majorările aferente, în sumă de 11.160.737 lei;
3) pentru suma de 6.116.703 lei, reprezentând amendă contravenţională, s-a trimis la instanţa judecătorească competentă, pentru soluţionare.
4) a respins, ca neîntemeiată, cererea privind restituirea majorărilor de întârziere aferente impozitului pe profit, în sumă de 3.391.868.068 lei, majorările de întârziere aferente impozitului pe salarii, în sumă de 974.285.558 lei şi majorările de întârziere aferente T.V.A., în sumă de 40.947.033 lei.
Acţiunea formulată la instanţă privea pct. 1 şi 4 din decizie. În prima fază procesuală, soluţia a fost de respingere a acţiunii.
Prin recursul declarat, societatea a solicitat obligarea pârâţilor la rambursarea sumei de 4.410.319.446 lei, stabilită prin expertiza contabilă administrată în cauză.
Curtea Supremă de Justiţie, prin admiterea recursului şi casarea cu trimitere, spre rejudecare, a obligat instanţa la verificări dacă s-au solicitat compensări, dacă societatea avea dreptul la facilităţi conform OUG nr. 163/2001 şi dacă avea dreptul de a fi exclusă de la compensarea majorărilor pentru suma de mai sus.
Cum instanţa a considerat că nu sunt datorate sumele de 488.138.547 lei, impozit pe profit şi majorări aferente, de 19.769.611 lei, care nu au făcut obiectul cererii de recurs, este întemeiată critica, în sensul că s-a acordat de instanţă, mai mult decât s-a cerut.
În conformitate cu prevederile art. 1 din OUG nr. 163/2000, emisă în scopul diminuării arieratelor la bugetul de stat: „Pentru încasarea obligaţiilor restante reprezentând impozite, taxe şi alte venituri ale bugetului de stat, persoanele juridice, care la data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă, înregistrează majorări de întârziere neachitate, beneficiază de amânare la plată a acestora, până la data de 15 decembrie 2000, inclusiv".
În art. 4 se arată că: „majorările de întârziere prevăzute la art. 1, se scutesc de plată, dacă debitele restante la data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă, care le-au generat, reprezentând impozite, taxe şi alte venituri ale bugetului de stat, se vor achita până la 31 octombrie 2000.
Această ordonanţă a intrat în vigoare pe data de 19 octombrie 2000 (M. Of. nr. 514/19.10.2000).
Susţinerea recurentei, că societatea nu poate beneficia de aceste facilităţi, deoarece majorările au fost achitate în totalitate, nu poate fi primită, pentru că la data intrării în vigoare a OUG nr. 163/2000, respectiv 19 octombrie 2000, aşa cum se arată în expertiză şi nu s-a contestat de pârâţi, obligaţiile restante ale reclamantei existau în evidenţele contabile neachitate. Ca dovadă, obligaţiile restante existau şi la 31 octombrie 2000, când s-a dispus de organele financiare judeţene, regularizarea prin compensare.
Ori, în mod eronat s-a procedat la compensarea majorărilor, în sumă de 4.410.319.446 lei, de care reclamanta nu a fost scutită, aşa cum prevede art. 4 din OUG nr. 163/2000.
Suma este formată din:
- 3.218.787 lei, majorări la impozit pe profit pe trimestrul III/2000;
- 3.391.868.068 lei, majorări la impozitul pe profit;
- 974.285.558 lei, majorări la impozitul pe salarii;
- 40.947.033 lei majorări la T.V.A.
Expertiza a constatat că majorările din volumul obligaţiilor restante ale reclamantei nu au fost achitate de unitate. Societăţii i-au fost reţinute din sumele ce trebuiau primite de la buget, deşi la data când s-au făcut compensările, 31 octombrie 2000, se cunoştea de reglementarea apărută în OUG nr. 163/2000, în legătură cu scutirea de la plata majorărilor, dacă în termenele prevăzute, unitatea achită debitele restante provenite din impozite, taxe şi alte venituri bugetare.
Or, reclamanta s-a decontat integral cu bugetul în privinţa debitelor restante provenite din impozite, taxe şi alte venituri bugetare.
Societatea reclamantă este în drept să i se restituie majorările în sumă de 4.410.319.446 lei, de care trebuia să fie scutită la plată şi i-au fost compensate din eroare, fără să se ţină cont de prevederile OUG nr. 163/2000 privind diminuarea arieratelor la bugetul de stat.
În consecinţă, recursul fiind fondat, va fi admis în baza art. 312 pct. 2 C. proc. civ. şi se va modifica sentinţa atacată, în sensul că se va admite contestaţia în parte, se va anula în parte Decizia nr. 1082 din 18 iulie 2001, a Ministerului Finanţelor, numai cu privire la pct. 4, se va înlătura constatarea, ca nedatorată, a impozitului pe profit, în sumă de 488.138.547 lei şi a majorărilor de întârziere, de 19.769.611 lei, menţinându-se celelalte dispoziţii ale sentinţei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de Direcţia Generală a Finanţelor Publice Bacău, în nume propriu şi pentru Ministerul Finanţelor Publice, împotriva sentinţei nr. 177 din 16 octombrie 2003, a Curţii de Apel Bacău, secţia comercială şi de contencios administrativ şi în consecinţă:
Modifică sentinţa atacată, în sensul că admite în parte contestaţia.
Anulează în parte Decizia nr. 1082 din 18 iulie 2001, a Ministerului Finanţelor Publice, numai cu privire la pct. 4.
Înlătură măsura constatării, ca nefondat, a impozitului pe profit, în sumă de 488.138.547 lei şi a majorărilor de întârziere, de 19.769.611 lei.
Menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 16 martie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 972/2005. Contencios. La încheiere (refuz... | ICCJ. Decizia nr. 3766/2005. Contencios. Refuz eliberare decizie... → |
|---|
