ICCJ. Decizia nr. 972/2005. Contencios. La încheiere (refuz completare sentinţă civilă). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 972/2005
Dosar nr. 6178/2004
Şedinţa publică din 16 februarie 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la 7 mai 2004, G.V. a declarat recurs împotriva încheierii nr. 65/CA/2004 a Curţii de Apel Constanţa, susţinând că încheierea este nelegală.
Din actele cauzei, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că prin încheierea sus citată, s-a respins, ca tardiv formulată, cererea reclamantului G.V., în contradictoriu cu Casa Judeţeană de Pensii Tulcea.
În motivarea cererii, recurentul a susţinut că sentinţa nr. 142 din 14 decembrie 1999, a Curţii de Apel Constanţa, trebuie completată, întrucât instanţa nu s-a pronunţat pe toate capetele de cerere.
De precizat, că prin încheierea nr. 65 din 29 martie 2004, Curtea de Apel Constanţa a reţinut că la 11 februarie 2004, G.V. a solicitat în contradictoriu cu pârâta Casa Judeţeană de Pensii Tulcea, completarea sentinţei civile nr. 142/CA din 14 decembrie 1999, a Curţii de Apel Constanţa, deoarece instanţa nu s-a pronunţat asupra tuturor capetelor de cerere, respectiv daunele materiale şi morale, recalcularea pensiei şi restituirea carnetului de muncă.
Pârâta, prin întâmpinare, a invocat în principal, excepţia de tardivitate, deoarece cererea nu a fost introdusă în termenul de 15 zile prevăzut de art. 2812 C. proc. civ.
Curtea de Apel Constanţa a constatat că prin sentinţa civilă nr. 142 din 14 decembrie 1999, pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, s-a admis acţiunea în contencios administrativ formulată de reclamantul G.V. şi s-a dispus anularea deciziei nr. 13 din 30 iunie 1998, emisă de Comisia pentru soluţionarea contestaţiilor privind pensiile şi pe cale de consecinţă, anularea deciziei nr. 64437 din 6 ianuarie 1998, privind acordarea pensiei pentru muncă şi limită de vârstă.
Totodată, pârâta a fost obligată să emită o nouă decizie, cu luarea în considerare a perioadei 1954 - 1965, în grupa I, iar în perioada 28 ianuarie 1956 - 5 mai 1977, în grupa a II-a, constatând că sunt îndeplinite condiţiile legale.
S-a mai constatat de instanţa de fond că, potrivit art. 2812 C. proc. civ., dacă prin hotărârea dată, instanţa a omis să se pronunţe asupra unui capăt de cerere principal sau accesoriu ori asupra unei cereri, conexe sau incidentale, se poate cere completarea hotărârii în acelaşi termen în care se poate declara după caz, apel sau recurs, împotriva acelei hotărâri, iar în cazul hotărârii date în fond, după casarea cu reţinere, în termen de 15 zile de la pronunţare.
Cum reclamantul, (a reţinut instanţa de fond) nu a formulat cererea în termenul prevăzut în textul de lege invocat, cererea a fost respinsă ca tardiv formulată.
Hotărârea atacată este legală. Aşa cum rezultă din actele cauzei, instanţa de fond a admis acţiunea recurentului-reclamant, a anulat Decizia nr. 64437 din 6 ianuarie 1998, privind acordarea pensiei pentru muncă şi limită de vârstă, dar nu s-a pronunţat şi asupra altor aspecte menţionate în acţiune de recurentul-reclamant.
Recurentul-reclamant nu a atacat hotărârea, pentru acest motiv şi nici nu a urmat calea prevăzută de art. 2812 C. proc. civ., în termenul prevăzut de lege.
Aşa fiind, cum încheierea atacată este legală, recursul declarat va fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de G.V. împotriva încheierii nr. 65/CA din 29 martie 2004 a Curţii de Apel Constanţa, secţia comercială şi de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 16 februarie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 928/2005. Contencios. Anulare decizie emisă... | ICCJ. Decizia nr. 1743/2005. Contencios. Anulare act control... → |
|---|
